marți, 20 mai 2014

Capitolul II " Partiala dezicere" partea a 3-a

Momentul de euforie mi l-a intrerupt  Jack.Ca deobicei,o furie tridimensionala,si aerul ocupat ce il emana.
Vorbeste la telefon, pare sa nu acorde prea mare importanta nebuniei de la cativa pasi.Am parasit cercul entuziasmatilor,si cu miscari rapide l-am urmat in depozit.
Atata timp cat fiecare cuvant imi zboara pe limba,pot numai sa sper ca va vrea sa ma asculte.
-Jack .                         
Fluture din spate,iar pentru ca sa se intoarca sunt nevoita sa mai strig o data.
Agitatia de afara ,s-a mutat in antreu ,asa ca seful nu se opreste,ci intra in cabinetul sau retraganduse.
Poate n-a auzit strigatele mele,insa nu m-am rezumat numai la ele,ajunsa in dreptul usei bat atent si astept raspuns.
-Da . Glasul hotarat imi permite sa intru,ceea ce si fac.
-Salut Jack.
Vreau sa am o alura degajata,pentru ca nu va adauga puncte faptul ca ma balbai.
-Stiu ce a zis . Am vorbit cu el .
Ridica un deget la mine,si ma face sa astept.
Imbracat un pic neobisnuit pentru el,niste blugi albastri deschisi,si o camasa alba, descheiata la baza gatului,ii pot vedea clavicula si pectoralii.
Tras absolut in discutie,doar incuviintez,si ma asez pe scaunul alaturat.
-Am incercat sa aman… Da… Am reusit de fapt… Mda…Am pentru asta 3 luni…Hai mancati-o!
Rade la apelant,si ma masoara cu privirea din cap pana in picioare.
Ma fastingesc pentru cateva secunde,recapatarea dureaza la fel de putin.
Discutia telefonica a fost relativ scurta,asa ca am asteptat rabdatoare,din cand in cand ma mai jucam cu pixurile de pe masa.
-Bine… Tine-ma la curent. Mai vorbim.
Cu asta inchide,si expirand un aer extenuat se aseza  in fotoliu.
-Ai vrut ceva?
Inghit saliva acumulata si imi rectific dialogul bine structurat.
-Am vrut sa discut cu tine.
Nu raspunde nimic,si mi se pare ca e o urma de dezaprobare in privirea lui,dar nu-mi pot da seama.
-Jack stiu ca am c-am tras sforile in ultimul timp…
Ma completa ironic ,imediat continuand propozitia mea intrerupta.
-Ai c-am tras sforile?
-Amhm…
-Cred ca glumesti. Pufneste,iar degetele sale aluneca pe biroul din lemn slefuit.
-Chiar imi pare rau.
Nu stiu unde sau dus toate cuvintele care imi roiau in cap,dar par analfabeta acum.
-Ce vrei de fapt?
 Am neglijat ca-si rulase ochii la mine,si cu toate astea continui.
-Imi pare rau ca ti-am pierdut increderea si tot ce am facut in ultimul timp a fost sa o dau in bara mai rau ….
-Stii ce ai facut tu in ultimul timp? Se apropie peste birou de mine,desi nu se ridicase din fotoliu,ochii sai fulgera si transmit impulsuri ucigase.
Astept in tacere sa continuie aceste invinuiri pe buna dreptate.
-Nu de-ajuns ca ai iesit din lucru pentru 4 luni,ci te-ai incumetat sa intri intr-un spital psihiatric,sa-ti tai venele,sa faci o supra-doza,si capacul la toate este sa-mi faci publicitate prin spitale,cand stii de politia ce imi sufla in ceafa.  Strigatele sale,ma tranesc peste tample.
Doar tac si ascult.
-As fi putut sa accept toate astea,daca nu faceai prostia aia saptamana trecuta. Au trecut 4 luni blestemate!Si tu tot ce faci este sa-mi distrugi autoritatea fata de lucratorii mei!Nu esti atat de importanta ca sa-ti permit eu tie asemenea lucru!
Cand am crezut ca terminase sa se lamenteze,a urmat ceea de ce ma temeam cel mai mult.
-M-am saturat de prostiile tale,de sentimentalitatile tale.Asa ca am luat o decizie in privinta ta.
Clipesc surprinsa.A luat decizie in privinta mea? Despre ce tot vorbeste el acolo?
-De azi inainte vei lucra in oficiu,iar calea spre lumea larga iti e inchisa.
Nu reusi sa termine,si ma arunc in sus ,exasperata de asemenea decizie.
-Cred ca glumesti! Maresc tembrul vocii,si Jack se face comod in speteaza fotoliului.
Pare foarte multumit de reactia mea.Asta e!Vrea sa ma pedepseasca.Stie ca o sa inebunesc in lucrul cu documente,mai bine mor!
-Ia seama cu cine vorbesti! Suiera amenintator.
-Crezi ca nu stiu cu cine vorbesc? Fixez mainile pa birou,si-l las sa decida replica sa urmatoare.
-Eu dau comanda si tu respecti,ai uitat? Sprancenele arcuite,si glasul ironic ma frang in doua.
Nu pot sa cred! Orice ar fi fost era cinstit,putea sa ma trimita in misiuni de dimineata pana seara.Cu o anaconda in gura,cu tigrul pe cap si soparla pe buze,dar nu oficiu!
-Nu poti sa faci asa ceva!
-Am facut-o deja!
Cand se ridica in picioare,uitasem ca nu suntem egali la inaltime.Sunt nevoita sa privesc in sus.Furioasa fac un pas in spate.
Nu pot obtine ceea ce vreau prin strigate,trebuie sa schimb tactica.
-Jack te rog,nu-mi fa una ca asta. Mi se frange glasul,nadajduiesc sa se razgandeasca.
-Credeai dupa toate procariile astea,sa te las in randul lor? Esti atat de naiva Elisabeth!
Da ,am fost naiva sa cred ca voi avea o viata fericita cu barbatul pe care-l iubesc! Am fost naiva sa cred ca tu  nu ve-i face asa! Ei uite ca m-am gresit.
-Jack stii prea bine ca nu pot sa ies acum din randul lor.
Arat cu degetul la usa,si vreau sa mentionez cei ce m-au intampinat calduros.
-De asta o si fac.
-Te rog Jack… Am nevoie sa stiu cine l-a omorat pe Edward…Iar oficiul o sa ma limiteze.
- Ohh nu draga mea,nu o sa te limiteze.Pur si simplu nu o sa ai acces si gata.
M-am simtit lovita la ceafa,si capul pare sa fi zburat de pe gat.
-Tu nu esti serios! Lacrimile fac drum sa iasa.
Nu voi putea sa supravietuiesc fara sa stiu cine a facut ce a facut cu Ed.Pur si simplu ,nu voi avea puterea necesara sa merg mai departe.El asta o stie!O prea cruda pedeapsa…
-Ai terminat?  Inconjura masa imensa,si sprijinindu-se de colt,aduse mainile la piept.
-Jack voi face orice!Insa te rog nu fac asta….
De ipocrita ce sunt,o lacrima paraseste ochiul,si mainile nu sunt suficient de rapide ca sa stearga urma slabiciunii mele.
-Uita-te la tine!Plangi ca o muiere! Atata dezgust in fiecare cuvant,ma simt prabusita.
-Ahh! Sunt muiere! Suier la el.
Usa se deschide dupa cateva lovituri,si navali Costea preocupat in cabinet.
-Jack am primit niste fax-uri de la Ben… Ohh nu esti singur…
Il privim in acelasi timp pe el cum ne analizeaza pe fiecare in parte.
Cand ma priveste pe mine,privirea i se inmoaie automat. Tre sa am ochii rosii,pentru ca lacrimile nu au mai incetat sa se opreasca.
N-am fost pregatita pentru asa ceva.Antrenamentele ce le-am suportat nu m-au pregatit pentru asta.
-Voi reveni…
Dadu sa plece intrusul,in Jack il opri.
-Nu,Costea ramai.Elisabeth pleca.
Sefu’ ma privi cu subanteles,insa eu refuz sa-I inteleg mesajul.
-Nu plec nicaieri!
Desi ragusita de la plans,ma mentin ferma.Nu ma voi las afara lupta.
-Am hotarat totul! Iesi afara!  Iritatia lui Jack creste cu fiecare cuvant.
-Nu voi lucra intr-un blestemat de oficiu! Nu sunt eu pentru oficiu!
-Tu pentru nimic nu esti!
Fiecare replica,denunta o cearta de toata frumusetea,si Costea pare sa nu inteleaga ce se petrece.
-Jack n-ar fi cel mai intelept lucru de a o lasa in rezerva.
Sau ,intelege ce se petrece…Raman cu gura casca,ceea ce face si Jack.
-Poftim?  Concretiza brunetul.
Da,poftim Costea?
-Este una dintre cei mai buni,si chiar daca in ultimul timp a devenit o nebuna.In profesia noastra e bine-venita nebunia…
-Tu iti dai seama ce vorbesti? Latra la Rusul curajos.
Vreau sa zic ceva,dar sunt mult prea ocupata pe Costea.
-Ceea ce s-a intimplat cu Edward,a dat toate afacerile noastre peste cap,si recunoaste, ca nu ai cum sa ii gasesti asasinul,cand singura persoana care i-l stia suficient de bine va fi inchisa in garaj.
Cred ca salivez la colturile buzelor. Sunt placut surprinsa de atitudinea acestui enigmatic.N-am fost niciodata suficient de apropiati.
-Jack te rog da-mi o sansa. Ma trezesc ca lucrez in comun cu Costea,si intelegandu-ne din priviri completam fraza unul altuia.
N-as fi crezut niciodata,ca va trebui sa-mi apar locul in firma,si mai mult sa ma ajute Costea la asta.
-Constantin…. Suiera nervos sefu’.
Imi pot da seama cat de furios e,dar chiar nu pot sa accept expulzarea din ecuatie.
-Jack stii ca am dreptate.
Am stiut mereu de influenta care o avea Edward asupra lui Jack,insa nici pentru un minut, nu am crezut ,ca Costea ,va fi la fel de priceput ca iubitul meu.
Cu cat mai mult ma uit la fata brunetului,cu atat mai mult inteleg ca se lasa induplecat.
-E nesabuita, nu-si controleaza apucaturile,e sentimentala si pe deasupra se drogheaza din nou.
Fiecare argument contra mea,e un adevar scaldat.Si mi se pare ca nu am cu ce le infrange. Nu pot minti,chiar daca voi incerca sa ma schimb,nu inseamna ca voi si reusi.La starea in care se afla Jack acum,nu cred sa mai accepte de la mine inca o data sa o dau in bara.
-Totul se poate repara,tu doar stii cum era ea cu Edward…In privinta drogurilor,ma ocup eu de asta.
Daca pana acum credeam ca nu mai am motive de uimire.Ei,uite, mai sunt inca…
-Constantin…
-Jack tu doar mai dai o sansa si eu ma ocup de restul.
Cand isi roti foile din mana  intr-un baston,Costea se uita convins la seful nostru. Atat de sigur pe ce spune, sincer si eu sunt convinsa ca pot sa fac asta.
-Ok… Se dadu batut,iar eu expir usurata.
O victorie mica pentru mine.
-Are o saptamana de verificare.Si fiindca atat de mult te semnezi pentru ea,tu vei verifica cat e de pregatita.
Aproape ca mi s-a intors stomacul pe jos. Sunt verificata ca un copil!Fereasca-ma Dumnezeu!
Rusul aproba tacut.
-Iar dupa asta,daca voi fi satisfacut de ceea ce vad,ii voi da o comanda,la fel ,de verificare.
Mi se invarte capul,si greata persista.Nu pot sa cred ca voi fi verificata! Mai josnic de atat nici ca se putea.
-Ok. Costea lasa foile pe masa,si dori sa iasa din camera.
Am incremenit cu ochii peste foile ce s-au deschis la contactul cu masa.
Sunt documente legate de Edward si viata lui,inainte de firma.
Mana involuntar se intinde spre ele. Plesnita de Jack,imi revin imediat.
-Nu-mi incerca rabdarea.
Vreau sa zic ceva.Nu inteleg o iota! Ce e cu toate documentele alea?
Trasa de Costea ,am iesit fiind tarata din cabinet.
Nu se opri nici cand usa se inchise in urma lui.Sunt inca in stare de soc,si cu toate astea corpul meu se misca.
Ma rup brusc din stransoarea lui,oprindu-ma in dreptul scarilor.
-Ce –s cu documentele alea Costea? M-am rastit la el,dar numai pentru ca am nevoie de raspuns.
Sper sa nu uit ,sa-i multumesc pentru ajutor.
-Nu esti in situatia de a cere explicatii.
Mi-a sarit complet tandara.
-Si in ce situatie sunt ,atunci? Ma bosumflez furioasa.
-Tu n-ai vazut ce s-a intamplat acolo? Jack m-ai nu te-a scos din firma! Tu iti dai seama cat e de grav?
Grav? Asta e grav? Grav pentru cine? Mi s-a parut ca numai pe mine ma afecteaza asta.
-Ce vrei sa spui ? Sunt nedumerita.
-Daca vrei sa afli cine ti-a omorat iubitul,ar fi bine sa ma asculti,si sa nu faci scene la fiecare metru patrat.
Sa-l ascult?
-Uite Costea,multumesc pentru ce-ai facut  mai devreme,dar nu am nevoie de ajutorul tau.
Cobor scarile si-i iau replica in vant.
Reusesc sa le cobor pe cateva,si ma tintuieste cu bratul sau.
-Esti atat de naiva? Jack te va expulza din afacere,daca mai faci un pas stang.
Ma tensionez, fiecare cuvant izbind in mine. Am lipsit patru luni,pentru Dumnezeu !
-S-o crezi tu! Tu nu stii nimic!
Ii indepartez mana ,si i-o arunc peste corp. Cobor scarile in graba,Costea ma contrazice,imobilizandu-ma din nou. Ce mama ma-sii?!
-Acum te punea in oficiu,si maine,poimaine ,te trimitea pe la filialele din Liban,Egipt sau mai stiu eu unde,oriunde unde vei putea fi asasinata.
-Ce?Tu iti dai seama ce vorbesti? Jack nu va face asta niciodata!
Nu are cum sa fie asta adevarat,nu? De ce ar mai organiza inmormantarea lui Edward? De ce ar mai avea atata grija de mine? Pentru omor? Nu prea cred!
-Pur si simplu reflecteaza asupra situatiei. Lisa fa ceea ce stii tu mai bine,si vezi tabloul integru.
Clipesc surprinsa. Rusul pare sa vorbeasca serios ,confuza de privirea-i increzuta, il dau in laturi.
Am gasit in scurt timp camera mea veche ,si nu-mi pot ascunde dezamagirea cand trag de ea si e inchisa.Sa fiu sinceră ,nu ma asteptam sa coincida cheia din mana mea cu broasca. Am fost cazata in hotel  pentru cateva luni ,spre ghinionul meu asta a tras la buzunar.
Ma sprijin de usa , lovind capul dureros. Am nevoie de timp ,pentru toate necesit  timp .Nu reusesc sa procesez din realitatea care ma loveste ,apoi ma trezesc decapitata de urmatoarele evenimente. Cat voi mai infrunta? Raspunsul la aceasta intrebare inca il caut….
As putea sa sparg usa , nu-mi scapa ironia momentului ,sa-mi sparg usa in  propria camera.
Cu pasi lenti merg spre balcon. O suflare a vantului si ma relaxez pe balustrada argintie . Soare luminos si copaci uscati este tot ce vad , priveliste atat de incantatoare. Cum am ajuns in asa hal? E posibil sa te simti adormita pentru 4 luni,si apoi brusc sa te trezesti? Este valabil in cazul meu .Ciudatenii perverse! Inspir si expir ,beneficiu in calmitatea momentului ,este ala ,ca gasesti la ce sa te gandesti .
Reflectez , adunand fiecare detaliul si vreau cu o nebunie sufleteasca sa termin enigmatismul. Ma deceptioneaza in ce rahat m-am bagat.
Ok , sunt deaccord ,nu m-am bagat ,l-am gatit . Mi-am asternut cel mai periculos asternut ,nevoita nu numai sa dorm  pe el , ci sa si fiu pe un termen de verificare.
Eram convinsa ca o cearta cu Jack,era inevitabila , insa sa ma bage in oficiu a fost prea mult . Era convins, sa ma traga cat mai departe, de cazul lui Edward. Cu atat mai mult ,ca din banala incurcatura, m-a scos Costea .
Nu stiu nimic despre acest rus ,singurul lucru ,ca e din Rusia ,si lucreaza pentru Jack ,cam de cand si Edward lucra. Cum am mai spus, nu ne prea intersectam ,inainte de iulie .
Ii sunt recunoscatoare pentru ajutor ,dar nu am de gand sa-mi plec capul in fata lui . Nu ma intereseaza ,ca zilele aveau sa-mi fie numarate ,fara el.
In privinta la ceva a avut totusi dreptate ,trebuie sa vad tabloul intreg.
Nu m-am intrebat nici pentru un minut,  de ce Jack ,cauta informatii suplimentare despre Styles? Cand a lucrat alaturi de el mai bine de 7 ani.
De ce i-or fi trebuit acele fax-uri? Plus la toate, se intampla in acelasi moment ,cand vrea sa ma bage in oficiu. Sa fi avut Costea dreptate?
Nu! Cert e ca ,Jack poate sa fie furios pe situatie,poate da foc garajului ,poate sa si traga un pumn in mine .Nu cred, ca vre-o data ,va fi in stare ,sa ma omoare. Poate intr-adevar sunt naiva . Totusi acest barbat mi-a dat o casa . M-a luat de pe strada , mi-a dat un lucru .Si fie asta nu cea mai sigura profesie,oricum nu pot sa cred in asa prostie.
Ma rezum la nervii ce vreau, sa-i manifest brutal ,peste fata rusului. Trebuia sa o fac deodata ce am auzit replicile lui .
Ceva m-ar retinut . La drept vorbind, m-am simtit tradata pentru moment. Nu stiu de ce anume , de faptul ca Jack are omora pentru afacerea sa ,sau de faptul ca posibil ,doar posibil ,Costea sa fi avut dreptate.
Daca este asa ,atunci totul ,e mult mai grav ,decat am crezut . Sper sa se fi gresit rusul. Susoteli se transmit dincolo de usa ,si o deschid sa-l prind pe cel ce a venit pe hol.
Il zaresc pe Steve rezemat de perete ,cu tigara in gura. Nu vad bine de la distanta, oricum pot sa banuiesc numai ca e beat ,si nu nimereste broasca.
Ahh , in privinta asta a ramas ne -schimbat.
-Steve . Graiesc si ma fixez in dreptul lui.
Cu greu si-a putut ridica capul. Nu-l asculta deloc reflexele. Desi pare acomodat cu aceasta stare ,are niste ochi rosii aproape violeti.Dovada ca a fost undeva seara trecuta ,si mai grav ,a fost batut.
Primul impuls este sa-l intreb ce-a patit ,apoi reflectand inca o data ,inteleg ,deobicei nu faceam asta .Macar cu ceva Jack a avut dreptate , am devenit o muiere sentimentala. Trebuie sa scot asta din mine.
-Li… Lis… Lisaaaaaa! Cand sari sa ma imbratiseze , mi-a trebuit sa intind piciorul stang in spate, si sa ma stapanesc.
A fost mult prea ne-asteptat, momentul asta.Iar, Steve-beat ,nu e cel mai obisnuit lucru ,ma rog , pentru mine cea actuala. Urmeaza sa rectific asta .
-Gata ,gata. Am inteles ca esti incantat sa ma vezi . Ironic vorbind ,il imping ,si-i deschid usa.
Nu-mi spune nimic ,desi asteapta sa intru dupa el , ceea ce eu nu fac.
-Hai… Se sprijini de usa larg deschisa ,ochii intre-deschisi si o respiratie alcoolica puturoasa.
Ma smiorcai dezgustata.
-Nu-ti sunt la apel . Chipul surprins,isi largeste ochii si se uita atent la mine.
Am promis sa rectific totul,trebuie sa incetez mila pentru oameni.
-Unde e cheia de la camera mea? Incolacesc mainile la tors,el pare sa se balbaie printre cuvinte.
-Carter!
Preluez urma glasului ,si-l intampin pe un Rus furios.Grozav!
-Ce faci aici? Fiind la un pas de mine,privi spre Steve jumatate constient.
-Ajut boschetarii.
-Ai antrenamente . Sasai printre dinti.
-Desclestea-za-ti  pumnii! Contra-atac ,cu ochii pe mainile sale tremurande.
Nu mi-a scapat focul din fiecare miscare ,denota un control major ,in situatia data.
-Cossss… Costeaaa…Cum la tine frate?
Momentul de imbratisare,rusul il prevazuse, asa ca il impinse in camera,si trase usa dupa el. Steve nu protesta.Clipesc neclintita. Ce o fi insemnand asta?
-Esti sub responsabilitatea mea.Fii buna si asculta ce iti spun!
Cand termina cuvantarea ,cu greu ma abtinusem sa nu-l lovesc.
-Sa ascult anume ce? Cum il invinuiesti pe Jack ,ca ar vrea sa ma omoare? Sau ca Edward e un tradator?
-Nu aici! O lua agale pe coridor, pana la usa camerei mele,cu o miscare usoara, o descuie si ma trase dupa el.
Incredibil,uite unde-mi era cheia!
-Aici vrei? Nu ma opresc din mers, nici cand ii vad trupul agonizat de nervozitate.
-Ti-am salvat viata!Si tu asa vorbesti cu mine? Ce-ti permiti?!
Ohh,acum am revenit la recunostinta?!
-Rectific! M-ai ajutat. Lucrul in oficiu nu-i moarte! Si vorbesc cu tine asa cum vreau!
Linistea mea o inlocuiesc cu ura,iar palmele ma mananca groaznic.Inca o replica , si-i aterizez una peste moaca.
-Incredibil! Salta mainile in sus exasperat.
-Asa ziceam si eu.
-Tu chiar esti proasta? Sau te faci? Chiar nu vrei sa vezi ,ca Jack te vrea moarta?
Pufnesc enervata la culme ,si-l pocnesc cu toata puterea detinuta.
Scancesc de durerea pumnului,demult n-am mai facut asta.
-Cum indraznesti?! Tip la el.
-Sa nu mai faci asta niciodata! Cu maxilarul de piatra ,ma ameninta.
Am ajuns de la niste replici infundate,la o cearta. Rapid evoluam!
-Cum indraznesti sa-l invinuiesti pe Jack de asa ceva,cand a facut atata pentru tine! A facut atatea pentru mine!Pentru Edward!Cum iti permiti?!
Ma dor dintii, cand ii lovesc ,dupa fiecare cuvant.Incheieturile sunt amortite ,iar pulsul mi s-a marit considerabil.
-Ti-am spus sa vezi tabloul integru!
-Si eu il vad, integru! Tu esti ala care toarna benzina in foc!
Mai pomeneste ceva de Jack,si-l omor cu mainile goale.Nu voi lua in consideratie ca e de 2 ori mai mare ca mine,si sunt mari sanse, sa nu reusesc nici la gat sa-i ajung, insa nu-mi pasa!
Dadu din cap dez-aprobator, si rasufland, se calma aproape imediat.
In schimb eu clocotesc si dau pe afara.
-Ai vazut documentele alea ,nu?
Scutur capul ,brusc tema se schimbase. Bine-inteles ca am vazut documentele alea, Jack mai nu mai scos in suturi ,pentru ca am vrut sa le ating.
-Da. Le-am vazut ,si? Vrea sa-mi explice ce cautau ele acolo,sau eu nu inteleg ceva?
-Jack a fost informat ca omorul pe 13 iulie ,n-a fost decat o misiune esuata.
Mi-au cazut pe undeva maxilarele.
-Ce? Aproape tip de surprindere.
-Acolo trebuia sa fie nu numai Edward. Continua ,iar eu sunt complet cotrariata.
Nu numai el? Atunci inca cine? A mai fost omorat cineva acolo?Daca da,atunci cine ,si unde i-a disparut cadavrul? Urme straine in apartament nu erau,am verificat totul.
-Ce tot vorbesti tu acolo? Surprinsa ,atarn inca pe linia alba a situatiei.
-Acolo trebuia sa mai fie… Cand se opri,ochii i se domolira numai privindu-ma.Asta ce mai inseamna?
-Cine?  Ma exaspereaza cand incepe sa vorbeasca si se opreste.Incearca in mod intentionat sa ma infurie?
-Tu! Tu trebuia sa fii!
Ohh… Ce?
-Ce? Coplesita de groaza, amintirile acelei nopti lovesc in fata ochilor.
Nici pentru o secunda, nu am crezut, ca trebuia sa fiu si eu acolo.Desigur imploram sa fiu alaturi de iubitul meu,dar n-am crezut ,ca a fost misiune pentru amandoi.
-Ati fost comandati amandoi.
-Cum? De catre cine? Cercetez podeaua,si caut…Singura nu stiu ce caut.
-Jack nu stie ,cert este ca ati fost amandoi tinta,iar tu ai…
-Am supravietuit… Glasul mi se domoleste.
-Da…
Ramasa cu gura intre-deschisa, nu reusesc bine sa-mi amintesc ziua misiunii mele pe 13 iulie. Fusesem in Austria pe 12 ,si am venit mai devreme. Nimeni nu stia ca vin mai devreme, nici macar Jack.Atunci cum puteam sa fiu si eu tinta,cand trebuia pana pe 13 iulie sa fiu in Europa?
-E imposibil Costea! Oricine ar fi fost ,nu avea cum pur si simplu…
-Tu crezi de ce cauta Jack informatii despre Edward? Vrea sa stie cu cine a lucrat inainte.
-Cum adica cu cine a lucrat? Doar el stie ca…
-Nu ti se pare straniu ca Edward a fost omorat atat de usor? Un glonț in cap si atat?
Un glonț in cap… Si atat? Parca ar fi amprenta mea…
-Jack crede ca eu l-am omorat? Cand pufnesc speriata la Costea ,el doar ma priveste precaut.
-Nu a zis nimic de asta .Dar informatii suplimentare a cautat si despre tine.
Imi trag mainile in par ,si-l apuc brutal. Jack crede ca mi-am omorat propriul logodnic? Asta nu poate fi adevarat!
-Ce a vrut sa stie? Caut aerul ,e atat de putin oxigen aici.
-Absolut tot inainte de firma.
Nu pot sa trag aer ,plamainii imi ard. Inima explodeaza, obosita, din saculetul ei, si mainile involuntar rup fire de par.
-Nu poate fi adevarat… Cum poate el sa creada asa ceva despre mine?
Vreau sa zic orice,absolut orice ,sa demonstrez, nu mi-am omorat propriul iubit. Cum poate Jack sa creada asa tampenie? Ce motive puteam sa am? Aveam inca cateva saptamaini pana la nunta… Cum poate fi asta adevarat?
-Intelegi ,de ce am zis ca te vrea moarta? Esti una dintre cele mai bune,iar in domeniul asasinatului esti  mai buna ,chiar decat el. O stie prea bine ,de aceea cauta sa faca, el, primul pasul hotarator. Nimic nu e mai periculos, intr-un asemenea business ,decat un killer , intors contra propriei firme.  
Nu pot sa cred ce aud! Daca Jack ma vrea moarta ,atunci nu-l poate impiedica nimic. Mi-a fost lungita viata ,in cabinetul lui Jack , iar eu nici nu stiam ca e pusa ea pe tava.
Nu e vorba de depresia mea ,nici pentru o clipa n-a fost vorba de asta.
Nu-l pot lasa ,pur si simplu ,sa ma omoare.
-Termenul de verificare e numai de acoperire,asa-i? Chiar daca raspunsul il stiu,astept sa-mi confirme.
-Da…
Stiu ca acest termen ,doar a amanat pentru o saptamana termenul de exilare,insa pot sa-l folosesc cu cap. Costea pare sa stie ce se poate de facut in situatia data. Habar nu am de ce ma ajuta…
-Ce trebuie sa fac? Nu stiu daca pot avea incredere in acest barbat.
Dar daca a riscat sa-mi dea atatea detalii, despre planurile negre ale lui Jack,atunci merita ceva incredere.Corect?
-Va incerca sa te arate nebuna in fata celorlalti.Comporta-te cat mai adecvat situatiei.
-Adecvat ? Nu m-a impresionat deloc sfatul lui. Cam cum ar arata, “adecvatul” ,in situatia data?
-Nu-ti sari de pe fix la fiecare cuvant , asculta ce ti se spune . Indeplineste-i  fiecare ordin , lasa-l sa creada ,ca detine puterea absoluta,iar tu nici prin gand nu ai avut o rasculare.
O rasculare? Nu pot sa cred!
Ma smiorcai, si privindu-l in ochi ,ma imbarbatez.
-Si apoi?
-Apoi vom da peste cap ,termenul de verificare. Te va controla aiurit ,posibil sa –ti faca, special , cateva situatii ,deja, pierdute…
- Ma voi descurca … Sper…
-Nu ai de ales… In joc iti e viata…
Mereu e viata mea pusa in joc. Acum e diferit ,ma voi lupta pasiv cu seful meu.
-Viata mea mereu e in joc.
Cu asta iesim impreuna din camera ,si urmandu-l ,inteleg ,evident, ca va urma cea mai trasnita saptamana, din ultimele luni,poate chiar si din toata viata mea.

Jack crede ca l-am omorat pe Edward…Oare ce m-ai urmeaza? 

Capitolul II " Partiala dezicere " partea a 2- a

Tranti usa si ma lasa complet deceptionata.
Milioane de cirmustante si care ar fi fost sansa ca ele sa ma aduca anume aici? Una la cateva sute de miliarde. Ei bine, aceasta este viata mea.
Nici nu vreau sa ma uit la metalul negru,salt numai plapuma si-l acopar.
Nu vreau sa am vizitatori, ca asistenta de exemplu ,un pistol nu ar fi tocmai lucru cel mai obisnuit.
Usa se deschise, si ca prin minune apare o femeie imbracata in alb sclipind fericita.
-Buna ziua.Ma numesc Dolores,sunt asistenta D-voastra. Cum va simtiti?
-Mhm… bine… cred… nu stiu… Ciudata senzatie,cand nu stii singur ce sa spui.
-Medicul se va apropia curand. Tatal D-voastra v-a transmis ca va reveni maine.
Trebuia sa presupun ca Jack se va declara  tatal meu in fata personalului medical. Aprob si o las sa imi verifice monitoarele.
Tot privesc bandajele de la maini,nu am observat urmele de sange.
Femeia pare sa observe,privirea mea intrebatoare.
-Ranile sunt adanci,insa nu e nimic grav.
Incuviintez scurt, iar totul decurge in modul obisnuit asistentei.
-N-aveti dureri?
-Nu.
Ferm convinsa ca Jack nu va veni maine,vreau sa plec de aici.Decizia imi apartine,oricum ar fi seful stie mult prea bine ca nu voi lasa firma.
Sunt un nimeni fara ea , este o parte din mine ,la drept vorbind cea mai mare parte este alcatuita din omor.
Insa prin faptul ca mi-a acordat sansa deciziei , m-a facut sa ma simt catusi de putin libera .
Am fost atata timp controlata , in prezent el fiind singurul care ma cunoaste cat de cat.
-Cand voi putea sa plec? Zambesc calculat spre ea.
O femeie blonda,putin scunda. Niste ochi albastri blanzi. Nu pot decat sa ma incomodez ne-familiar.
-Asta va va spune medicul,insa cred ca peste cateva zile veti putea merge acasa.
Cateva zile,pot sa insemne si o saptamana.
-Cand va veni medicul?
Vreau acasa doamna!
-In scurt timp,e in operatie.
Restul zilei trec pe ne-observate , am facut totul mult mai usor si singurele lucruri la care m-am gandit au fost discutiile mele cu Jack inainte de acest incident.
A fost mereu bun cu mine ,indeosebi dupa ceea ce s-a intamplat, aerul sau paternesc s-a rasfrint adulmecator pe umerii mei.
Pare atat de marunt totul ,insa e imens de mult.
Nimanui nu-i pasa de tine , pentru ca aceasta e alta lume.
E cu totul un alt univers. Jack a facut ceea ce nici un presedinte de acest gen de organizatie nu avea sa faca.
Sa fi fost altcineva, avea sa zac moarta la fundul unui rau.
Sau si mai rau ,trimisa in pachet dusmanilor mei .
Ii sunt de nenumarate ori datoare ,acum proiectand fiecare detaliu ce fusese un impuls al momentului.
Nu sunt buna de nimic in asa stare .Are dreptate!
Atata timp cat vreau razbunare , trebuie sa revin la ceea ce am fost .
La ceea ce Edward a lipit din mine. Trebuie sa gandesc totul la rece ,smiorcaielile nu fac decat sa-mi iroseasca energie.Cu desavarsire cel ce  la omorat pe Ed , stie toate nuantele lumii mele ,astfel nu pot sa explic atunci cand a aparut si Jack in apartament,nu am putut gasi nici un detalii privitor la asasin .
Chiar si glontele fusese scos cu atata maiestrie ca ramasese numai urme microscopice.
Toti cunoscutii si legaturile in politie ale sefului nu au dat roade. Esuand lamental ,am ramas ascunsi in tunelul intunecat ce pare a fi fara speranta.
Am de gand sa repar acest lucru. Insa asta dupa ce voi iesi din locul asta.

***
-Sa te ajut?
Dau ochii peste cap,ziua se prevestea nu atat de dadacita ,insa uite-l pe Smith cum este cat pe ce sa ma duca in brate.
-Ma descurc Danton ,nu sunt invalida. Chicotesc amuzata.
Imi revin incetul cu incetul . Si cu fiecare zi tot mai mult m-am axat pe gandirea la rece.
Jack nu m-a mai vizitat urmatoarele patru zile cat am mai fost internata ,si nu-l invinuiesc.
Insa n-am reusit sa-mi ies din minti,pentru ca in locul lui a fost Smith.
Geniul calculatoarelor , a adus cu el numeroase mancatoare de timp.Asa ca m-am invatat sa joc Call of Duty ,si Dota. Pare banal insa spre sfarsit chiar il puteam bate.
-Nu e atat de rau, nu? Ma fac comoda pe scaunul pasagerului,si-i pot vedea obrajii rosind putin.
Danton nu este genul de tip pentru care te-ai putea topi numai uitandu-te,dar este cu adevarat atragator dupa ce il cunosti mai bine.
Desi il cunosc ,pentru mine nu este decat un gamer scapat de sub control. Adora programarile, asa ca Jack i-a dat frau liber antilopei pe campul de papadii.
M-as simti si eu la fel ,daca as putea tine in mana capul celui ce l-a omorat pe Ed. Chiar daca acum pare drum lung,voi ajunge si la acest etap,si atunci cand o voi face ,jur pe insusi Dumnezeu ca voi savura fiecare clipa.
-Bine-inteles ca nu. Mhm Jack ti-a mai zis ceva?
As fi sperat sa-i fi zis ,astfel puteam mai usor sa-mi pregatesc discursul “Imi pare rau”.
Masina o lua in fluxul de masini nu atat de abundent la ora asta.
-Nu l-am mai vazut de joi. Vorbeste mai mult cu Costea.
Privesc absent parbrizul si pietonii ce trec pe zebra. Costea , am si uitat de el.
-Lucreaza acum  cu Costea? Impreunez degetele in poale ,iar ochii fug la propriu pe asfaltul din fata.
-Dupa stii tu…cele intamplate din iulie… Costea a preluat pentru cateva saptamaini treburile Organizatiei ,pentru ca Jack s-a ocupat de inmormantari si de ultimele detalii privind investigarea legala a cazului.
-Dar nu a dat roade… Soptesc.
-Da ,si astfel a revenit ,iar dupa asta Costea i-a preluat locul lui Edward.
Nu sunt necajita pentru asta ,sunt doar dezgustata de mine insami.
Fara sa mai zica ceva Danton,stiu prea bine ca incearca sa fie precaut.In timp ce eu imi ieseam din minti,Jack facea ceea ce ar fi trebuit eu sa fac.
Tacem ,si salonul masinii ramaine cuprins numai de rotile ce inainteaza spre depozitul nostru.
-Ceva comenzi noi?
- Ca deobicei …
Si gata… gura lui Smith a luat foc. Nu l-am oprit nici pentru un minut,pentru ca astfel astupa golul ce il detin.
Urasc tacerea ,insufla nesiguranta.
Am avut ocazia sa aflu lucruri despre care nici nu banuiam.Asa ca  doar dau din cap,si zambesc lasandu-l sa continue.
Cand ajungem in lotul de pamant cu drum pietruit ,ma tensionez.
Nu mai este mult si voi avea “minunata” sansa sa-i vad pe toti cei care i-am ignorat de luni bune.
Smith opreste motorul, si ma apuca de antebrat cu mana.
Ma sustinu simbolic,zambind incurajator.
-La toti le-a fost dor de tine.O sa fie bine.
Zambesc scurt ,si ma infior cand ii vad iesind pe rand. Par sa ma caute cu privirea.
N-am fost in viata mea mai infricosata de reflectoare ,ca acum.
Nu numai ca sesizez ce fac,dar trebuie sa si vorbesc cu Jack in privinta omorului.
Danton iesi,si deschizind usa din spate,scotoci pe rand toate lucrurile care le-a adus la spital pentru mine.Si cand spun „lucrurile” ,inseamna un plural enorm.
Vreau sa rad numai cum il vad chinuindu-se,dar ma retine privirea de ochi curiosi.
Nu suntem politicosi , nu imbratisam in gest de sustinere. Lucru cel mai inspaimantator, este acela ,ca voi iesi si urmele de ura pe fetele lor se va accentua.
-Iesi! Ma batjocori Smith in timp ce termina totul de scos.
Facu pasi inainte,scoase cheile  si ma mai privi o data.
-Daca nu iesi,inconjor masina si te iau pe sus, si primul lucru care-l vor vedea cei ce te asteapta va fi fundul.Nu ca nu ai avea ce demonstra insa…
Il opreste risetul meu accentuat. N-am mai ras de saptamaini bune.
Zgomotul glasului meu ma relaxeaza ,si acest surprinzator barbat imi zambeste ca raspuns.
Totul apare in nuanta mai stralucita ,uimitor cum cateva cuvinte au trezit in mine atata calmitate.
Apuc maneta usii,si o deschid convinsa.Picioarele aluneca pe pietre,iar balerinii se simt bine tapetanduse cu pamantul.
Briza de vant caldut,adulmeca buclele parului meu castaniu.Ochii familiarizati cu lumina,stralucesc la chipurile cunoscute.
Ma crispez cand usa se inchide ,iar eu raman in intreaga mea postura expusa.
Vreau sa ma misc inainte ,dar raman stanca locului.
Astept ceea ce e mai rau, stiu ca o sa fie rau , altfel nu are cum sa fie.
Il urmez pe Danton dupa ce imi face din cap.
Pasi micuti , si este nevoie sa numar pasii pentru a nu incurca dreptul cu stangul.
Lipita de cineva ,descleiata de mine insami , si acum vreau sa ma reconstruiesc la loc, aproape ca am si uitat de jena ce se contempleaza greselilor.
Cativa metri ma despart de colegii mei , de cei pe care ii stiu de la 13 ani . De cei pe care i-am tradat , injosit … umi…. Puff…
Zgomote entuziasmate si rasete ma inconjoara. Am nevoie de cateva secunde sa asimilez ce se intampla.
Eram in fata masinii , apoi urmandu-l pe Danton ,am fost navalita de cei de care ma temeam.
Sunt atat de socata de reactia lor , imbratisata si felicitata ca sunt bine.
Le zambesc si traiesc clipa cu ei alaturi .Acest moment in care totul capata un sens. Fiecare ghinion ti se pare o molecula iar tu esti o galaxie ce conduce Universul.
Privesc in jur si multumesc tuturor. Ii vad fata multumita a lui Smith,si susotind spre el  ii Multumesc in tacere.Imi raspunde calduros printr-un zambet atat de familiar.

In acest moment … jur… sunt o parte din vesnicie!

luni, 19 mai 2014

Capitolul II "Partiala dezicere" prima parte

-Ce vreti sa spuneti Domnule Doctor ?
-Pacienta s-a supradozat cu Cobret.
-Prima data aud de asa ceva ?E drog macar ?
-Domnule mhm...
-Jack Donner.
-Domnule Donner,da Cobret este un drog, derivat al heroinei daca sa fiu mai exact,relativ nou.Mi se pare ca doza a depasit norma tripla.
-Vi se pare ?
-Va rog nu strigati.
-Cum puteti sa vorbiti ca vi se pare ?Am gasit-o fara puls si fara respiratie !Asta e un « mi se pare » ?!
-Va inteleg preocuparea.
-Pe dracu !
-Va rog linistiti-va,sunteti intr-un spital,avem pacienti gravi aici.
-E de doua zile in reanimare...
-Totul o sa fie bine,e in afara pericolului acum.Va rog sa fiti rabdator.
-Rabdator ?!
-Calmati-va va rog. Efectul acestui narcotic este diferit de celelalte,si e mai concentrat.Am efectuat numeroase perfuzii,in fiecare seara si dimineata se efectuaza analizele.Acum sangele e dezintoxicat,organismul are nevoie de odihna,acest preparat l-a indus in soc.Trebuie doar sa asteptam si totul va fi bine...Domnule Donner am nevoie de cateva semnaturi aici.
-Da da...Desigur...Multumesc doctore.
-Totul va fi bine,asistenta va fi in hol,daca ceva chemati-o.Ar trebui sa va odihniti.
-Nu,sunt ok.Multumesc.
-Ne vedem dimineata.
Nu inteleg ce am auzit.Nu vad nimic,si gatul imi e uscat.
Totul vrea sa se miste,am nevoia disperata de a da din maini.Capul nu reactioneaza,iar comandele spre incheieturi esuaza.Sunt practic imobilizata pe ceva tare.
Ma conectez la zgomotele difuze,urechile imi tiuie.Ma crispez,dar corpul nu se misca nici un milimetru.
Vreau sa strig,am nevoie de ajutor.Ce e cu mine ?Unde sunt ?Am murit ?
« Multumesc doctore . ».Doctore ? Sunt in spital ?Cand,cum ?Cum am ajuns aici ?
Coardele vocale ma gadila,epiteliul imi e mult prea rigid.Ce se intimpla cu mine ?De ce nu ma pot misca ?
-Stiu.Nu am ce face !Medicul zice sa astept.De doua zile nenorocite zice sa tot astept.
Vocea familiara ma aduce fulgerator la lumina.Ascult incerta,si ma caut scoasa de acolo.
-Androvsky ? Ce-a vrut ?Ahh !I-ai zis sa astepte ?Nu am ce face !La dracu Smith !Ti-am spus sa nu vorbesti cu el !Uff !
Androvsky ? Nu inteleg absolut nimic din ceea ce aud,iar vocea barbatului se transforma iar intr-un ecou.Ma pierd,ma stapaneste o senzatie de cadere,iar sufletul mi se panica lamental.Nu !!
-Uite ce facem !Redirectioneaza apelul iar comanda legata de Eli....
Totul se taie brusc.Eu urlu de-a binelea disperata,am auzit ceva si constiinta mea pare sa o ia la fuga.Nuu !!
Ma pierd complet si lesin.

-A fost medicul azi la ea?
-Nu domnule.
Aceste replici ma tarasc afara.Urletele continua,si insinuarea de paralizare la fel.Sunt complet inutila,insa aud ceva ,deja e bine.
-Si cand o sa fie ?!
-Totul va fi bine Domnule Donner !
-Terminati cu porcariile astea !De-o saptamana ma frecati cu binisorul.Unde e ratatul ala de medic ?
O saptamana ?Ce o saptamana ? Starea mea de confuzie nu ma lamureste deloc.
-Domnule nu puteti sa intrati acolo,e la operatie.
-Vi se pare ca-mi pasa ?!
Vocile se indeparteaza ,panica ma cuprinde.
Nu !Nu !Nu ! Nu pot sa pierd cunostinta iar.Pot sa ma retin,pot sa stau la suprafata.Ahh !
Ce caut aici ? Nu-mi aduc aminte nimic,si intunericul asta nu ma ajuta.
Ochii par lipiti,raspunsuri nervoase nu rezulta dupa ce incerc sa misc macar ceva in mine.
Ahh !Ce-i cu mine ! Isterie si ne-stiinta cufundata in nu stiu ce bezna,vreau sa inteleg ce se petrece.
Am nevoie de evenimente.Din ceea ce am auzit,sunt intr-un spital.Cum am ajuns aici ?Ma crispez cand vreau sa inghit,gatul imi e si mai uscat.
Derulez tot ce am auzit,insa imi este foarte greu sa-mi amintesc macar cateva replici.Creierul e deconectat.De ce aud atunci ?Stop,acum nu aud decat linistea.Ma copleseste greata,iar narile se infiltreaza cu miros de terci.Uhh ! Ce gretos !Stop !Eu pot simti asta ?!Pot mirosi ? Daa !
Amintesteti Lisa,aduti aminte cum ai ajuns aici.Ce-i zicea Jack medicului ? « Supradoza de Corbet »Corbet ? Asa numea medicul ?Ce e asta ? « E drog macar ? » Asa ziceam si eu,prima data aud asa denumire. « Da e un drog domnule Donner ». Stiu ce a fost !
Eu ,jos,in ploaie, la mormantul lui Edward ,m-am supra-dozat.O doamne !
Sunt internata in spital dupa o supra-dozare.Cat de grav e totul ?
-Mi-ati spus asta de o saptamana !
De o saptamana sunt aici ?O saptamana fara sa ma trezesc.Trebuie sa fi fost in stare grava.Sau,si acum sunt...
-Nu dau doi bani pe faptul ca sunteti in operatie !Va dau in judecata !Asta intelegeti ?!
Dupa cum urla Jack la Medic,chiar sunt in stare grava.Ma coplesesc sentimente de vinovatie.N-am fost mereu atat de apropiata de seful meu,dar acum cand rastoarna firul numai ca sa urle la doctorul meu,ma face sa ma simt si mai vinovata de ce am facut.
Vreau sa plang,si ascultand insuflarile nervoase ale lui Jack,intr-un moment oarecare,ma simt nu atat de singura pe cat credeam.Oricat ar parea de absurd,acest om m-a salvat.M-a salvat nu numai de pericole ci si de mine insumi.Mi-a dat ceea, ce nici patria nu mi-a dat.Ii datorez tot ce am.
-Jack... Glasul soptit,frange gatul meu uscat.
Vorbesc ?Eu vorbesc ? Ma incord si dau sa-mi misc degetul,presiunea cearsafului preseaza amprentele mele. Vreau sa zambesc satisfacuta,corpul imi apartine din nou.
-Stati putin. Elisabeth ?
Nu stiu de ce sunt mai bucuroasa,ca sunt in sfarsit stapana pe mine,sau de faptul ca pot vorbi.Gatul ma ustura groaznic,iar ochii percep lumina.Ma incrunt ,ochii vazand stelute colorate.
-Apa... Ma misc putin pe obiectul dur de sub mine,trebuie sa fie pat.Ce inconfortabil e.
-Ma auzi ? V-am spus sa asteptati. Nu inteleg cu cine vorbeste,cu mine sau cu cel de la telefon.
-Apa... Ragusita,cersesc lichidul ce mi-ar potoli setea.
-Si-a revenit ! Jack sari la propriu,si o simt pentru ca face un briz rece.
Cu greu deschid ochii,o oboseala indescriptibila se depoziteaza pe pleoape.
-Esti bine ?Ma auzi ?
-Da...Apa...
-Ohh ma scuzi..Acum...
Il pot vedea,si ma bucur nespus de mult.Paharul cu apa,se apropie de buzele mele.
Le deschid,si totul prinde viata.Imi satisfac nevoia nebuna de apa,iar creierul pare sa-si aminteasca ca poate sa doara.
Ma incrunt,sunt ametita.Persista acea stare de agonie,care m-a adus aici.
Mai sunt inca drogata oare ?
-Cum te simti ? Sparge linistea Jack.
-Nu chiar. Sunt sincera,nu are rost sa ma prefac,cand deja vede totul.
Cercetez tot ce am in jur.Un salon obisnuit,fara flori cum arata in filme.
Cateva camasi pe scaunul de langa perete,iar noptiera este acoperita de un sacou negru.Ma opresc indelung la barbatul ce mi-a salvat viata.
Fata obosita,ca de-obicei de altfel.Insa ceva este diferit,cearcanele de sub ochi sunt aproape de un violet inchis.Par ravasit,camasa descheiata neglijent,si pantalonii la dunga putin botiti.
Arata oricum bine.
Mainile afundate in buzunare,si capul axat pe mine,privirea sa nu face decat sa caute replici cat mai « dulci » -amare.Vrea sa zica ceva,sunt sigura,insa faptul starii in care ma aflu,i-l face sa filtreze mult din cuvintele ce ii navalesc ratiunea.
-Ce-a fost in capul tau ? E surprinzator de calm,desi stiu cat ii ia sa para asa.
-Nu stiu... Vreau sa ma foiesc,insa totul ma doare.Nu-mi pot inclesta pumnii,vad numai bandaj alb la incheieturi.
-Ai facut-o special ?
-Ce ?
N-am vrut sa ma sinucid.Adica...asa cred... Am crezut ca o sa tin o doza,desi Chaz pomenise ceva de drog mai puternic.N-am crezut ca va fi atat de...
-De ce vrei sa mori ?
Deschid gura sa raspund,calmul lui Jack insa se risipeste,si acum emana nervozitate holerica.
-Nu am...
-Asta vrei tu defapt ?
-Nu...
-Despre ce fel de razbunare mai vorbesti,daca tot ce faci este fie sa-ti tai venele,fie sa te droghezi ca o mitocana ?
Mana sa imi apuca articulatia mainii,si apasa violent cu degetele pe taieturile cicatrizate.
-Vrei sa te ajut sa o faci ? Tu asta vrei ?
Lacrimile se îngrămădesc pe la colțuri, iar urletele acestui furios bărbat, emană fiecare greșeală,fiecare minut de regret si tulburare.
Privesc detronata , rușinată de pribegia sortii mele si vreau sa zic ca totul are un argument puternic , dar el nu este . Tot ce am facut nu are sens ,nici chiar eu nu pot sa vad acel scop. Oare acest intuneric are un nume? Oare acesta e numele meu?
-Jack eu… Sclifosesc necajita.
Ma scmiorcai,si cu dosul bandajului, neglijent ,sterg urma rusinii mele.
-Pot s-o fac! Pot la dracu!
Clipeste furios de-a binelea,indecis in miscari,se flenduri in laturi.
Mentinerea situatiei se revarsa in incapere,in timp ce el isi apuca sacoul si-l da jos de pe noptiera.
Astept sa plece,insa face ceea ce nu credeam ca va face vreodata.
Cu pasi giganti, trase jaluzele salonului,si acoperi camera complet.
Clipesc derutata cand apuca pistolul HFC si mi-l intinde.
-Hai prinde curaj… Ma indemana sarcastic.
Nu vad nimic decat o manie paterna din partea lui. Nu pot sa cred cat la afectat acest lucru.
Dau din cap negativ,si nu-mi misc nici un centimetru mainile spre el.
-Fa-o! Se oțărî impulsiv.
Scutur capul repetat si ma sperii de aceasta scena. N-am crezut niciodata ca Jack va face asa ceva . Defapt n-am crezut niciodata ca voi fi la pas de moarte din cauza proprie . Nici un client , nici un dusman nu a reusit sa ma distruga in asa hal cum am facut-o eu.
-Fa-o! Cu spectatori nu e atat de vesel?
-Jack eu…
-Ce Jack? Ce Jack? Pornirile nervoase s-au accentuat acut.
Ma sperii de-a binelea. Nu de aceasta arma care acum mi-o centreaza la frunte, ci de seriozitatea cu care o zice.
Are dreptate intr-u totul ,inchid ochii si ma las dusa de situatie.
Daca ar fi asta un sfarsit il primesc bucuroasa.
-Nu! Ma zbuciuma nevoia acestui cuvant.
Automat am deschis ochii ,iar el pare sa ma omoare numai cu pupilele.
-Uitate la mine! La mine sa te uiti !
Respiratia-i ingreuiata se auzi minute bune in salon. N-am scos o vorba ,ramasa neclintita si neglijand durerea trupului ca efect post-drog,mi-am centrat fiecare celula pe teava pistolul,iar ochii de dupa el par a fi mai limpezi acum.
Nu vreau sa spun nimic , nici nu este nevoie .Mi-am facut-o cu mana mea , daca va decide sa ma termine aici,este liber sa o faca,iar eu o sa-i respect dorinta si o sa-l privesc drept in ochi.
Inca cateva minute risipite , acest Jack care il vad acum ,in postura de asasin ,nu am avut ocazia sa-l mai analizez vreodata.
Se intinde intr-un final ,arma ingreuna salteaua pe care sunt semi-asezata. Am asteptat nu stiu ce…
-Sunt gata. Fa ce vrei de acum in colo.

Tranti usa si ma lasa complet deceptionata.

Capitolul I " Psihologul" partea a 3 -a

Il privesc pe barbatul cu burta,pe care nu-l cunosc.Camasa sa florata se flutura de vantul rece.Mirosul de alcool si transpiratie imi infiltreaza narile,dupa ce usa se deschide mult mai larg.Iesi un corp cunoscut,si tigara cu inelul arzand ,se lumina cand trase din ea.Il pot recunoaste ,e Chales,sau dupa porecla sa Chaz,altii ii mai zic si Cho.
Nu cred sa ma mai tina minte,desi de cateva ori l-am ajutat contra grupelor concurente.Este unul dintre cei mai mari destribuitori de narcotice din regiunea East Side-ului.Privilegii in acest cortej,imi dadea si faptul cu ce ma ocupam eu.Asa ca cateodata aduceam si eu « cocs » in tara,dupa misiunile indeplinite.
Jack nu stia de acest lucru,si cand a aflat ,deja nu ma mai ocupam de acest lucru.Eram prea nesabuita la ai mei 17 ani,ca sa procesez la ce ma poate aduce, acest gen de business.
-Mai mai... Glasul barbatului ma trezeste din ganduri.
-N-am crezut ca o sa te mai vad pe aici,in urmatorii sa zicem 100 de ani.Dar uite-te...
Facu mainile in fata,si barbatul cu camasa florata,se dadu in spate.
Urc scarile,si fiind in dreptul lui,ii pot vedea lumina din ochi.Nu a iesit din intunericul incaperii,si buzele mult prea carnoase,se vad miscanduse sub presiunea filtrului.
Mai trage un fum,si-l expulzeaza in sus.
-Carter ! Exclama entuziasmat.
Dau capul pe-o parte,si mainile mi se afunda puternic in buzunare.Ma cioplesc de pe un picior pe altul,iar confuzia mi se evapora in timp ce intra mai mult in casa, eu  urmez.
Barbatul incaruntit,model Hawai,se depozita la spatele meu.
Analizez fugitiv totul din jur.Nu atat de murdar pe cat ma asteptam,si nici atat de proaspat pe cat s-ar putea.Putoarea de transpiratie ma cuprinse complet,si hainele vor fi la sigur infiltrate de aceasta duhoare.
In adolescenta nu mai simteam mirosul asta,si mi se parea absolut fascinant ,cum un singur om cu atatea droguri,poate sa domine atatea persoane.Pledam pentru dominatie si control absolut asupra victimelor mele,cat si a celor din viata mea.
Acum totul pare gol,o lume risipita.O lume ce te ademeneste numai cu floricele,si cuvinte,o data ce gusti ,totul se tranforma in mucegai, focul iadului,ce palpaie prin tine in lumea din jur.Nu esti o parte de foc,esti insusi acel foc,ce distruge totul ,inclusiv pe tine.M-am fript...Oare acum mai vreau sa o fac ?
-Ei...Zi-i de ce m-ai onorat cu prezenta ? Stinse tigara,nici nu am sesizat ca suntem ,deja, in bucataria luminata de cateva becuri neon.
Ma uit in jur,si sunt numai eu Chaz,si acest Hawai-man,care pare sa-i fie body-guard.
-Mereu acelasi intrebari... Dau din umeri,si nu vreau sa discut de ce si pentru ce am venit.Nu e treaba lui.
Rade zgomotos,si aroganta sa, ma ingretoseaza.
-Nu te-ai schimbat. Se apleca si tragand scaunul la masa rotunda,se aseza.
Facu cu mana sa ma asez ca raspuns,iar eu ezit.Stiu ca daca o fac,atunci cu adevarat recunosc ca am venit pentru o doza.M-am dezis de asta pentru atatia ani,si nu stiu daca sunt pregatita sa o re-incep.Trebuie sa fii pregatit pentru asta ?Narcomanul adevarat nu leapada niciodata...Cel putin asa imi spuneau la 17 ani.Si ce inseamna acest titlu defapt ?O aberatie a traficantilor !
-Cat prinde acum aria ? Schimb tema drogurilor,ce pare sa palpaie pe buzele barbatului din fata mea.
Ma asez in scurt timp,si incrucisez mainile pe masa.
-Ohh. Zambeste scurt. Manhattan.
Pachetul de tigari de pe masa,il trage spre el,si eliberand accesul tigarii o aprinse.
-Vrei ? Spune.
Inspir hotarat, ma intind sa iau si eu una. O aprind , nu ezit nici pentru o secunda cand trag primul fum ,din ultimii patru ani.
Ma minunez cum imi intoxifica plamainii,nu tusesc ca raspuns cand inhalez pentru a2a oara.
Stam in liniste ,in timp ce fumam .Iar aerul se schimba treptat,din traspiratie in nicotina expirata.
Hawai nu a iesit din incapere,postura excentrica il pietrifica.Pare sa ignore totul ce se petrece,inclusiv detaliile care mi le da Chaz, in privinta cum si-a marit cortelul.
-Multumit, ăi ? Apas filtrul in scrumiera, saliva mi sa imbibat cu nicotina.Inghit in sec,si nu vreau sa mai privesc amintirea trecutului meu mai mult inconstient decat constient.
-Totul merge foarte bine.Dupa ce cortelul de pe C Avenue a luat foc,iar alte doua au fost dizolvate dupa ce sefii au fost impuscati,toti « lucratorii » s-au mutat la mine,asa ca am clienti si ma bucur de incredere.
Imi zambeste cu sub-inteles cand pomeneste de cei doi sefi morti.Dau ochii peste cap,si-l privesc cu lipsa de impresiune.
Eu i-am omorat, astfel ,incontestabil ,i-am marit atat profitul,cat si clientii impreuna cu baietii dornici de lucru.
-Aveau multi dusmani. Spun ferm,si ma lipesc cu spatele de speteaza.
-Bine-inteles. Dadu capul in spate,iar Hawai gorila pleca.
Il urmaresc pe barbat cum iese,discursul continuand.
-Am auzit de Styles. Mijesc ochii la el,si mima sa serioasa nu ma ajuta deloc.
-Stii ceva despre asta ? Am venit dupa doza,acum insa ma rezum la detalii in privinta mortii lui.
-Nu...Si nici n-as putea sa stiu.Stii prea bine ca lumea voastra nu e pentru noi.
Vreau sa rad de replica lui serioasa.Niciodata nu am crezut, ca un traficant de droguri ,se poate teme de afacerea Killer-ilor.
Firma lui Jack este o intreaga planeta,pe langa insula lui Charles.
Da ,stapaneste aceasta regiune a New York-ului,dar sunt oameni mult mai seriosi ca el,si mult mai periculosi.Jack se numara printre cei mai periculosi din tara,deci nu se compara.
Politia incearca de ani buna sa-i calce pe coada,nu a reusit nici pana in ziua de azi.Asa s-a intamplat ca persoana mea,sa fie una dintre cele mai de pret asasine din companie.Si cum am mai spus, firma are numeroase filiale,nici nu mai vorbesc de cati de multi « actionari » are.Iar eu...Ei bine,eu am o porecla in lumea politiei, « Dead Shot ».Aceasta a aparut ,din motiv ca toate tintele mele ,au fost omorate ,cu cate un glonte in cap.Indiferent de distanta,numai un glonte si atat.Toti cred ca este un criminal iesit dintr-o inchisoare din Siberia,unde a fost mutilat si torturat pentru ca era un fost  agent KGB,zvonurile apareau din ce in ce mai diferite.Inclusiv cum ca i s-ar fi omorat familia chiar in fata lui,iar el s-a razbunat prin faptul ca i-a taiat pe bucati,fara anestezie, si i-a mancat precum un canibal.Nimeni nici nu banuiest, ca « Dead Shot », sunt eu.N-am fost torturata,n-am fost agent KGB,si nu am mancat in viata mea carne de om.Ce stupiditate !
-Mda... Dau picior peste picior,frica sa imi alimenteaza ego-ul.
-Bei ceva ? Am Scotch.
Dau afirmativ din cap,si il vad cum se misca spre dulapuri.
Inhata doua pahare,o sticla maronie,intorcanduse la masa.
-Whiskey Chaz.Whiskey... Zambesc in timp ce intinde paharul pe jumatate plin.
-Stii cand zici cuvantul ala ,nu seamana atat de solid.Scotch e alta treaba.
Rad multumita,si lichidul arzator prelinge esofagul meu.
-E acelasi cacat Chaz. Termin paharul rapid,i-l intind politicos ,sa repete.
-Mda... nu te-ai schimbat. Il umple iar,mana sa  aseza sticla intre noi.
Se greseste amarnic.M-am schimbat enorm de mult,insa ceea ce s-a intamplat in urma cu patru luni,a apucat ceva intunecat din mine si a adus la suprafata.
-Acum zi-mi. Lua o alta inghititura,si scosese un sasait fixandu-ma cu privirea.
-De ce esti aici ?
-Nu e vre-un motiv. Nu stiu daca am vre-un motiv pentru care sunt aici,doar faptul ca vroiam o doza.Acum nici de asta nu cred ca am nevoie.
-Ohh hai fi serioasa,vorbim de tine.Mereu ai motive.
Sticla se alungi spre el,si isi turna alt pahar. Sorb lent din al treilea ,alegand  ce sa raspund.
-Vroiam un fum. Schitez un zambet absent,privind indelung paharul transpirat.
-Sancho ! Striga deodata ,si Hawai-man reveni de nicaieri.
Pazeste usa ?Nici nu vreau sa ma gandesc de ce,demult nu m-am mai ocupat cu asa lucruri.
-Ada niste servetele,sau un prosop umed.Acum !
Celalalt pleca fara sa proceseze,iar eu conturez a ma gandi daca nu e defectat senzitiv.
-Ai facut ravagii prin apropiere ? Dadu paharul peste cap,si facu cu sprincenele ridicate ,spre pumnii mei insangerati.
-Pare ca nu vrei sa vorbesti despre asta.
Eu tac chiar nu pot sa-i inteleg atitudinea.Nu asa se comporta un traficant de droguri –sef cu clientii sai.
-Esti ciudat de politicos. Sticla ma stapaneste,si lichidul ramas il torn tot in pahar.
-Pai sa zicem ca nu esti un simplu client. Pleca capul pe-o parte,eu imi adancesc linia dintre sprancene.
Umbra lui Chaz reveni rapid,imi intinse un prosop ud,parasind camera asa cum a si venit.
Ma sterg cu miscari lenese,lasand tacerea sa domine in camera.
La maini stergerea e cu mult mai dificila in timp ce am rani adanci.Am contactat cu sticla castii si a farului,nici nu am sesizat ca imi tai pumnii.
Ma crispez insa raman forte,iar barbatul saten,putin incaruntit ma priveste.
-Ok,acum fara ocolisuri,de ce esti aici ?
Las prosopul pe masa,inclest si desclest pumnul.Durerea e suportabila la mana dreapta,insa stanga aproape ca nu pot s-o misc.
-O doza ai ? Nu m-am decis daca vreau sau nu o doza,dar cel putin pomenesc in discutii,astfel sper sa ma decid daca o vreau sau nu.
-Banuiam eu. Se avanta incet pe spate,contactand cu speteaza.
-Mda...
-Ai cu ce achita ? Imi tugui buzele,si zambesc pe sub nas.
Ma asteptam sa treaca de la politicos la formal.Macar ceva in viata mea ramaine ne-schimbat.
-Cat de previzibil.
-Nimic personal doar...
-Da da... citate de doi bani ! Asta ati inventat voi,doar ca sa faceti viata ratata a altora, cu un scop anume.Si uite-te,preluata de toti cateii din jur.Nu-ti pare banal ?
Am decis sa-i inchid replicile deranjante,pentru ca ,jur ca asta e realitatea.Niste fraze ,alcatuite de ipocriti ,nu o fac mai usoara.Toti supravietuim,mai mult sau mai putin.
-La drept vorbind fiecare business are ceva personal !Asa ca scuteste-ma.
Zambi si dadu capul in spate.Parul de trei sferturi,cazu in urma,stralucind usor.E bine-facut,desi e trecut de 40 de ani,arata al naibii de bine.In comparatie cu nenorocitii gretosi cu care lucreaza,Chaz isi mentine tinuta atletica.
-Cu desavarsire nu te-ai schimbat.
Tac si pentru cateva secunde fibrele sufletului meu intra in isteria asteptarii.Pe cine fraieresc,vreau o doza !Am nevoie de una.
« Samantha !Ramai cu mine... »
Scutur capul si privirea mi se intuneca de furie.N-am chef de joaca.Fantoma iubitului meu imi bantuie constientul,iar glumele de prost gust ,citatele ipocrite nu ma incanta.
-Stiu ca ai,asa ca trec peste raspunsuri evidente.Doar da-mi-o ,am cu ce achita.
Se intinse,fixand miniatura mea,trosni degetele enervant de calm.Se ridica si parasi incaperea.
Nu astept mult ,asa ca buzunarul de la jacheta mea il bajbai.Scot suma presupusa,lasand timpul sa se scurga ,pana cand Chaz va aduce ceea ce vreau.
Trecura mai bine de 5 minute,si telefonul imi canta iar.Nu am nevoie sa verific ecranul,stiu cine suna.Am mai bine de 3 ore,de cand trebuia sa o termin cu psihologul,iar Jack e insusi ceasul intruchipat.
Sunetele insistente demonstreaza nebunia sefului meu.Banuiesc ca stie deja unde sunt,m-as mira daca nu l-a pus pe Smith ,sa ma caute dupa telefon.As fi putut sa-l deconectez,insa nu stiu ce efect va avea doza asupra mea,asa ca ,pentru orice eventualitate, i-am dat sansa sa ma gaseasca.
Apas butonul lateral si-l bag la loc in buzunar.
Numar bancnotele de 100, 50 $,adunand 1000$ in total,le arunc pe masa,restul asez la loc in jacheta.
Chaz intra la tanc in bucatarie,vazand banii aruncati zambi multumit.
-E de-o placere sa faci afaceri cu tine.
Dau ochii peste cap,pachetelul mic alb ,il joc printre degete.Nu stiu cum sa vad aceste cristale,pe post de salvare a situatiei,sau pe post de o usa deschisa in intuneric, pe care mi s-a parut ca am inchis-o.
-Iti faci nuca aici,sau ai locuri preferate ? Mandibula mi se misca in laturi,si buzele intre-deschise,fac lung degetul mijlociu mare spre el,aratand un « Fuck you » de toate frumusetea.
Ridica mainile defensiv,eu ma salt brusc de la masa.Insfac pachetul de tigari.
-Nu esti contra.Sunt client cu privilegii.
Bancnotele au fost stranse de pe masa,iar sclipirea din ochii satenului,nu involbureaza nimic.
-O sa ai nevoie de servetele.Asta e ceva diferit de ce luai tu.
-Cred ca o sa ma descurc si fara.
Fac loc pachetelului in buzunarul jachetei si ies din bucataria puturoasa.
Revenind in holul micut,continui intr-un living mai spatios .Iar in canapeaua de la fereastra,statea baietelul de vre-o 8 ani,ce ma privea urat.Curajos mic !
Inca doua canapele modeste in colturi,ambele cu cate o fata goala adormita.Par a fi prostituate,iar la modul si pozitia lor,au fost regulate brutal ,fara prea mult regret din partea lor.La una din ele,ii pot vedea mana injectata de intepaturi,fiind in treacat,ii fac din ochi baiatului,ce mi se smiorcaie ca raspuns.Zambesc,deschizand usa,provoc zgomotul ne-familiar.
Mister Hawai ma urmase in liniste,cand ies inchise usa la fel de rapid cum o si deschise.
Aerul proaspat ma relaxeaza pentru cateva secunde,ma obisnuiesc rapid cu frigul.Putoarea cortelului inca persista pe gulerul camasii mele.Inchei jacheta,si cobor scarile.Mi-am luat o doza,iar acum parasesc locul unde as fi putut sa o inhalez.
Nu am cu ce ma deplasa oricum,asa ca o iau agale pe strada.Atata timp cat Jack nu a trimis dupa mine,pot sa ma bucur de situatia deciziei.Merita sa ma droghez sau nu ?Merita !Iar acum stiu si locul unde as vrea sa o fac.
Inaintand,sper sa dau in botul vre-unui taxi.
***
-25 $ va rog.
Intind 50 soferului,nu-i mai astept restul,trantesc usa si ma indepartez de masina.
Niste porti metalice,cu tevi incolacite,flori negre vopsite se sculpteaza maiestric ,acaparandu-mi campul vizual.Aspectul sumbru a-l locului,si racoarea ma dezarmeaza,puterea stapanirii de sine ma paraseste.
Gardul acestui loc,nu pare mai diferit decat ornamentarea portii,singura diferenta este inscriptia gigantica « New York State Cemetery » .
Narile mi se dilata,si sinusurile  nazale contacteaza cu aer.Imping poarta in laturi,intrand pe teritoriul mortilor.
Mainile par sa caute ceva sa se sprijine,dar in jur nu este nimic ,decat gol.
Monumente peste monumente,si doar aer intre ele.Pe alocuri cate ceva buchete de flori,iar la altele chiar si lantusoare sprijinite de ceramica mormanului.
Trec pe cararusa,luand-o inainte spre singurul lucru pe care-l regret in viata mea.Imi vizitez sufletul...
Cativa copaci pe partea mea stanga,cu crengile goale,si sute de frunze uscate,putrede pe pamant.Le flendurez cu picioarele,continuand pe gazon .Cu cat mai tare ma apropii de el,cu atat mai mult inima mi se salta,si mainile tremura constant.
Decid sa le imobilizez,infundandu-le in buzunare.
Ok,acum doar cateva zeci de metri ma despart de el.
Vad cu ochii ceramica surie,si aspectul mohorat al ornamentelor de alaturi.Jack a tinut sa faca ceva personalizat,iesit din ordinar.Eu, in schimb ,nici la inmormantare nu am fost....
Prima data in patru luni vin aici.Si desi seful mi-a aratat pozele  monumentului,eram prea luata de doliu ca sa sesizez ,ca tot ce se intampla este real.Am fost capabila, sa accept realitatea numai dupa doua luni.Atunci am avut caderea morala,si isteria totala.Am fost internata pentru cateva saptamaini in spitalul psihiatric.
Locul unde totul s-a transformat intr-un razboi,eu eram experimentul,iar medicii,cercetasii, care cautau noi si noi metode pentru a bate spre ratiune la capacitatea mea de intelegere.Nu ma mai rezum la detalii,cert este ca dupa 2 saptamaini mi-am taiat venele,Jack pomenise ca am stat in reanimare vre-o 5 zile.Desi nu tin minte nimic ,dupa ce mi-am taiat propriile maini,terapia axata pe solutie a psihiatrului a devenit mult mai brutala.Chiar daca as mai fi incercat sa fac vre-o prostie,Jack mereu era la picioarele mele.In mare parte ceea ca pasesc vie, este datorita lui.Nu stiu pentru ce a fost atat de grijuliu.Pentru faptul, ca posibil Edward sa fi murit din cauza lui,sau pentru faptul ,ca nu suporta sa piarda un asasin de profesie. Pana la urma, Seful ramaine Sef ,chiar si in situatie fara iesire.
Iesirea, s-a dovedit :Sa raman in viata .Regret zi de zi acest lucru.
Citesc literele perfect sculptate.Nu credeam ca durerea se poate adanci mai mult de atat.
Aceasta piatra aminteste de toate greselile mele,de tot ce am fugit,toate scopurile duse de rapa,tot ce reprezentam eu desenat cu niste litere obscene,ce ma sfasie lamental.Aceasta bucata de ceramica...
Ma asez pe iarba uscata,cu spatele lipit de literele negre,mana mi-o apropii temator de piatra.
                                    Edward J.Styles
                                    1.02.1989-13.07.2014
                          Pierdut in zi,gasit in liniste

Lacrimile tasnesc involuntar , ingenunchind in fata ei,ma aplec indurerata,sarutand-o patimas.Incheieturile tresar,si fiecare fibra ramasa in mine ,tine sa urle animalic.Nu ajuta nici aerul benefic vaporizat de copaci.Sunt complet mutilata,fiinta inexistenta fara el.Inscriptia e aproape ne-insemnata,nici macar nu am putut pomeni ceva despre familie,iubita si prieteni.De ce ?Pentru ca suntem niste umbre pe pamant.Uite de ce !Fiinte vii dar totusi moarte.
Se intuneca de-a binelea,si norii se zguduie,cateva crapaturi luminand intunericul.
Genunchii reci,se amprenteaza in iarba moale.Uscaciuni cu insecte ce par a fi ascunse,iar eu plang in fata unei pietre.O piatra pusa in mijlocul vietii mele.Taiata si sculptata cu sufletul dragostei mele !Piatra ce mi-a luat tot ce am avut mai scump.Un drum pribegit ...
Nu pricep cand sarut pentru a2a oara inscriptia,si lichidul amar de pe fata mea ramaine atirnat pe monument.Urmata de a3a ,a4a oara,cu fiecare data, plansetul se adanceste.Ma scmiorcai de cateva ori,iar saliva mi se amaraste.
« Ramai cu mine... »
Pufnesc intr-un plans contemplar,carnal ,intr-unind in el toate amintirile traite si visate.Totul m-a adus aici...
Plang pentru mine...plang pentru el...plang pentru noi...plang pentru tot...
Nu eliberez nimic,doar las vazduhul sa demonstreze insusi realitatea.Denot ceea ce nu am facut ,cu atata timp in urma.Vreau sa-i fiu aproape...vreau sa-l vad...vreau sa-l simt.
In sirul gandurilor si racnetelor nenorocite,sarut pamantul.Acel pamant ce ii mentine sicriul in pamant.Acel pamant ce mananca corpul dragostei mele.Acel pamant ce a astupat mirosul lui imaterial.Acel pamant ce i-a luat privirea de la mine...Acel pamant ce acum il stapaneste...
Pierd timpul si vremea de afara...Tip cuprinsa de violenta suferintei.
Si uitandu-ma la cer,plang adancit. Totul se contempleaza, fiecare amanunt moare...
Degete se infig pana la palme in galamozul creat de ploaie.Cerul este raspicat repetat,lumina imi deschise pleoapele.Ma uit derutata,si astept aceasta binecuvintare...Totul se rezuma la tunete cu fulgere,scancesc dezamagita analizand din nou literele goale.
Ar fi trebuit sa fiu eu acolo !Eu trebuia sa fiu alaturi,sa nu te las singur.Suntem unul pentru altul – totdeauna !
Ma asez,resemnata pe jos,nu ma linistesc catusi de putin.Imi amintesc de pachetelul alb,iar cateva miscari ale mainilor pe blugi lasa murdaria lipita de picioare.
Scot doza si o privesc indelung,tragand picioarele flectate in genunchi atarn intre decizia de a ma droga sau nu.
Clipesc lin,cand genele elibereaza inca cateva lacrimi.Spatele lipit de el,si mainile sprijinite de genunchi,rulez printre degete praful alb impachetat.
Totul are un inceput...Totul are un sfarsit...Suntem ceea ce suntem,chiar daca nu tot timpul tinem minte acest lucru.
Deschid pelicula,buricele degetelor preseaza praful ,si fiecare celula nervoasa ma impange sa o fac.Am pierdut lupta...Nu mai am ce pierde...
Cu asta o trag spre nas,tot continutul aspirandu-l violent.
Pielea nasului ma ustura,si gatul pare sa urle de uscaciune.Ma apuca o tusa violenta,insa trag aer oricum in piept.Scutur capul de cateva ori,accesele de tusa diminuandu-se.Apas cu degetele o nara,inhalez,apoi pe alta si regulez situatia.Ameteala ma cuprinde aproape imediat.Lasand fragilitatea corpului intr-u totul pe piatra,fata se ridica la cer.
Buzunarul blugilor ma gadila, si nu trebuie sa ma uit ,stiu cine este.
Chicotesc satisfacuta,milioane de stelute acopera ochii.Totul zboara,pare mult mai superior decat existenta.Cerul se lumineaza pentru cateva clipe,urmat de vijelia furtunii.Placerea se adanci,ochii presati inchisi ,ma fac sa zambesc extaziata.Cat mi-a fost dor de asta !
Linii de control si furii incontestabile.Lupte albe si rosii intr-un moment ,iar dupa aceste scurte cortine ,apare el...Edward...
Fata mi se uda,picaturi propulsand pe fiecare particica uscata.Vreau sa cred ca sunt lacrimi,dar in jurul meu picura totul si ma rezum la ploaia torentiala.Apa curgea iar vantul acompania suierand.
Inserat de-a binelea,nu deschid ochii.Ii las cercetand fata lui, fiecare sculptura, fiecare detaliu...Zambeste...si eu ma simt dupa atata timp linistita.Asta e eliberare ?Daca da,atunci mai vreau cu siguranta.
Adulmec ranile adanci ,incerc cu asta ,sa hranesc ceea ce moare de foame.
Brusc momentul fieieric se inegreste.Coplesita de frica,totul dispare.Se schimba fiecare amanunt ,cu durere.Durere fizica... si casc ochii.
Inima vibreaza animalic in piept,iar pulsul vrea sa rupa arterele.Capul zvacneste.Dau sa ma ridic,dar cad inapoi in sezut.Imi scutur creierul,insa asta nu ma ajuta.Ametesc mai rau si incheieturile nu ma asculta.Ma prabusesc toata la pamant...Ohh nu !Supra-doza...
« Samy...Ramaii...te iubesc... »
Ultimul lucru ce-l aud,ce ar putea sa ma salveze,insa ma cufund in negru,strapunsa de mii de tepe,lesin pe mormantul lui.