Capitolul I " Psihologul" prima parte

Totul are un inceput,si de ce ceea ce se intimpla acum,nu ar fi un inceput ?

Fiecare isi descrie viata dupa teoriile create de cineva ca Jung sau Freud.Eu nu sunt decit o alta,decit o umbra.

-Va ascult,imi spune femeia din fata mea,privirea ei mult prea calma,parca m-ar dojeni.

Sunt defapt cu totul intr-o alt lume,si spre ghinionul meu aceasta femeie ar trebui sa ma ajute.

-Domnisoara Carter.

Incearca orice sa ma faca sa vorbesc,e defapt a 3a sedinta in care eu vin si tac.

Se asteapta sa vorbesc ?Asta ar trebui sa ma ajute cumva ?Daca vorbesc sau nu,schimbarea situatiei nu va fi.

Totul ce am avut mai scump am pierdut.Viata perfecta si pe langa toate astea,sunt obligata sa vin la consultatia cu un psiholog.Nu sunt nebuna pentru numele lui Dumnezeu !

-Carter ! Insista femeia incaruntita de vre-o 40 de ani,statura mica,imbracata la toc,si cu ochelarii ce ii atirna pe nas.

Are o problema la incheietoarea stinga,astfel nu sunt deloc simetrici in pozitie ochelarii.

Dupa cum ii sunt asezate foile pe masa,este o maniaca dependenta de curatenie,si desi s-a chinuit enorm de mult sa isi calce azi dimineata camasa galbena,i se vad citeva cusuri botite la mineca si guler.

Are amant dupa modul in care isi fringe degetele in moment ce eu ii analizez pozele cu sotul ei si cele 2 fiice ale sale.Unghiile imperfect ojate,ma impune clar sa cred ca toata noaptea a scritait patul unui hotel de 2 stele,lipsa totala de machiaj nu face decit sa imi confirme ceea ce vad.

Imi ridic o sprinceana, incerc din toate puterile mele sa nu ma ridic si sa plec pentru a nustiu cita oara.

Jack considera ca pedofila asta ma poate ajuta,dar pe linga faptul ca mi-a provocat greata nu face altceva nimic.

Nimic nu are sens,atata timp cat imi pierd existenta aici,cel ce a omorat singurul om existent din viata mea se primbla viu.Sangele m-ar curata,razbunarea m-ar aduce la nivelul norilor.Moarte imi va spala durerea.

Da era cit pe ce sa uit sa mentionez ca amantul ei,e cu mult mai tinar ca ea.

O femeie de virsta ei,cu fete peste 18 ani,si un barbat peste 50 de ani,nu si-ar oja unghiile cu rosu,iar facand legatura cu ochelarii nesimetrici,este mult prea evident nerabdarea cu care partenerul o dezbraca ignorind total existenta nasturelor,iar unul ii lipseste de la fusta creion.Ce tot fac eu defapt ?

-Elisabeth,esti aici ca sa te ajut,nu pot face asta daca vii si taci.

Ar trebui sa incetez totul,sunt mult prea plictisita de ceea ce vad in fata.

-Ce vreti sa stiti mai exact ? Rasfir parul in mainile mele,si cu o putere imensa,incerc sa par calma.

-Ce vrei tu sa spui,aceea... Raspunsul e demn de un psiholog,insa asta nu ma ajuta.

Ce ar trebui sa ii spun ? Logodnicul meu Edward a fost omorat,impuscat in propria lui locuinta,mai exact ,in propria noastra locuinta.Moartea lui mi-a distrus totul in mine,de aproximativ 4 luni nu mai vanez,iar simplul fapt ca merg ca o fantoma l-a adus pe seful meu Jack,sa ma taraie benevol obligatoriu la psiholog.

Ea macar stie ce lucrez eu ? Sau Jack a impus sa colecteze minciuni peste minciuni.

Nu m-as mira daca nu ma afisat ca un soldat in concediu,dupa o trauma in lupta.Ce aberatie !Nu mai stiu cine sunt.Inscenez atatea situatii,joc atatea roluri incat mi-am pierdut identitatea.Cine sunt defapt ? De ce traiesc ? Ma tot intreb aceste lucruri din ce in ce mai des,dupa moartea lui.

-Nu stiu... Scancesc si urmarind picaturile de ploaie cum lovesc sticla,inghit saliva.

-Ok,spune-mi pentru inceput ,de ce esti aici ? Fixa pixul pe hartie,si ca la comanda astepta sa zgarie cuvinte.

Ma ustura ochii,e atat de tulburator.In glas nu cred ca am spus vreodata ceea ce ma doare.Nu stiu ce e mai dureros,faptul ca sunt absolut singura sau faptul ca eu l-am gasit mort pe podea ? Eram dupa felul meu independenta,absolut rupta de oameni,singuratica in tot ce fac.Pana cand nu l-am intalnit pe Edward,si totul a capatat un sens.Insusi existenta mea a capatat un sens.A fost luat de langa mine,e ca si cum a rupt fiecare fibra si nerv al sufletului.Si desi incerc sa discut  ce aceasta Doamna,adevarata eu a ramas in balta de sange, in apartamentul 12,langa el,moarta.

-A murit un om apropiat mie.

Nu vreau sa-i mentionez numele.Totul ar capata o nuanta sadica ca sa-i aud numele in glas.Pare penibil,insa nu ma pot ajuta in privinta asta.

-Cat de important era pentru tine acel om ? Pare sa nu apese pe rana mea sangeranda.

Si sunt nespus de recunoscatoare pentru aceasta maniera de interogatie.Am impresia ca as fi pe un camp de bombe,iar cuvintele incorect folosite,vor trezi in mine lacrimi si isteria incontrolabila,ca acum 2 luni.

Asta e depresia ?Daca da,atunci o traiesc pe deplin de 4 luni.

-Important. Soptesc ganditoare,iar degetele tremura sub palma mea.

-Bine,vrei sa vorbeste despre asta ? Glasul ei ma adulmeca,si cu o nuanta calma o privesc, alungand reflexele de a mai citi ceva din viata ei dupa imbracaminte si lucruri.

-Mhm...

-Cum s-a intamplat asta ?

Aerul paraseste plamainii mei,si capul mi se invarte o data cu infatisarea ei. Strang buzele,si aruncand capul intr-o parte decid sa tac.

Sunt confuza,atrasa de intuneric si arsa de lumina.Oare cum trec oamenii simpli peste asa ceva ? Macar supravietuiesc ei ?Sau  se sinucid...cum am vrut sa o fac eu...

-Iti era ruda ? Tonul precaut si ochelarii ce si i-a scos,licareste o lumina din lentile.

Ma uit la manerul ferestrei si ma ridic de pe scaun.

-Nu.

A fost ruda ? Se considera faptul ca eram logoditi,a fi in rudenie ?Nu cred ca se incadreaza in asa ceva.

-Iubitul tau ?

Strang ochii si cu mana pipai sticla asudata. « Iubita mea asasina ! Ingerul mortii mele. » « SAM ! ». Obisnuia sa ma numeasca asa,in schimb niciodata nu l-am numit eu cumva.Nu mi-am permis dezmierdari,si ma simt atat de vinovata pentru asta.Mi se pare ca sentimentele care le simt nu i le-am arata suficient.Stia cat de mult il iubeam ?Stie cat de mult il iubesc ?

Atat de corecta in ceea ce faceam,atat de bine imi ascundeam sentimentele,incat nici pentru el nu eram deschisa.Iar acum ?!Ahh !!!

-Logodnic. Ii simt « Ohh » ce il forma din buzele subtiri putin rujate.

-Ce s-a intimplat ?

-A fost omorat.

-Cum ai aflat ?

Un mic dialog de replici,si ma face iar sa tac.Cum am aflat ? Cum am aflat...L-am gasit !

-L-am gasit in apartament... Glasul mi se sparge,si cu o urma de ura tonalitatea mi se ridica.

Sunt furioasa de imprudenta cu care a sarit peste limite.Paremise nu mai calca pe pamantul sigur,si cu toate astea topaie pe bombele alea blestemate.

-Ok.

Ok ? Asta e ok ? Imi vine sa urlu !

-Atunci spunemi ce ti-i minte... ?

Ma incrunt,corpul sleit se scalda sub razele de soare razlete.Norii sunt de un negru albastrui,ma mir cum au reusit aceste raze sa strapunga furia naturala.

Imi intorc torsul la ea,si cu o fata chinuita o privesc.

-Totul...

Sunt sigura de ce am vazut.Tin minte absolut totul.De la intrarea in apartament,cadavrul sau jos cu un glont in cap,sangele prelins pe podea si isteria mea cu lesinul.Asta e blestemul meu,tin minte asta !Miraculos ca nu am uitat nici un detaliu !Imi aduc aminte si mirosul incaperii cand il gasisem,timpul de afara si ora exacta.Iar durerea nu ar fi mai puternica daca nu l-as visa seara de seara.E un cosmar ,un iad personal ce ma urmareste atat treaza cat si adormita.Am impresia ca nici moartea nu ma va putea scapa de asta.

-Povesteste-mi...

Ma incovoi,iar omoplatii imi ies de sub jacheta.Ocup loc pe canapea,iar privirea masoara cabinetul complet imaculat.

Flashback

-Salut ! Strig la telefon bucuroasa.

M-am eliberat mai repede din misiune si sunt extaziata ca voi petrece un weekend intreg cu Ed.

Nu am avut niciodata atat de mult timp numai pentru noi doi.Ok,nu se considera misiunile ce le luam in doi,desi pe langa mai erau vre-o cateva persoane.

-Am luat floricele si am inchiriat cateva filme,o seara romantica ? Rabufnesc fericita.

Imi e atat de dor de el incat aproape fug pe trotuar spre casa.

-Desigur iubire.Cand ajungi ? Zise.

Tonul sau ma ingrijora putin.Ceva se ascundea in spatele cuvintelor seci,insa decid sa ignor.Sunt atat de fericita de weekend incat nu voi lasa vre-un detalii minuscul sa il strice.

-Peste 10 minute sunt in bloc.

-Bine,te iubesc.

-Te iubesc ! Zic si inchid.Zambesc ca o idioata.Probabil trecatorii ma cred ca nebuna,insa entuziasmul meu nu are limite.Cred  ca de asta se si uita trecatorii ciudat la mine.Nu-mi pasa !

-Salut Barney !Trag de usa de la intrare,salutandu-l pe receptioner.

-Lisa hey !

Ii fac din mana,si apas butonul liftului.Sar in el la propriu,si suier pe fonul melodiei.De obicei e enervanta,insa acum nu mi se pare.

Un sunet specific si ascensorul deschide usile in holul atat de familiar.

Fac un pas si sunt palita de o silueta barbateasca.Trupurile ni s-au lipit agresiv ciocninduse paralel.

-Atent ! Ma raspic,si desi l-am vazut cu coada ochiului nu mi-a parut cunoscut.

Nu e vre-un vecin de-al nostru.Ciudat.Desi in apartamentul 15 traieste o tipa de vre-o 28 de ani,asa ca nu e exclus ca la ea o fi venind.

Dau din umeri si liftul paraseste etajul,iar eu pasesc hotarata spre usa 12.

Miros de levantica si parfum barbatesc imi imbata narile.Zimbesc pentru ca cunosc parfumul,acest miros l-as recunoaste si in somn.E a lui Edward.

Clipesc de cateva ori,parfumul e destul de intepator,iar acea nuanta de gaz cunoscut ma face sa privesc confuza la usa casei noastre.E intre-deshisa !Incrunt ochii confuza,si mut pachetul in mana stanga.Imping usa ,scirtaind ca deobicei o deschid.

Incaperea e lipsita de lumina.Draperiile sunt trase,iar scaunul de la masa este doborat la pamant.Grija ma copleseste.Ce s-a intamplat aici ?

-Ed ? Intreb in living,las pachetul cu cumparaturi,si caut prin apartament.

Trec prin bucatarie,iar lumina este la fel stinsa.Aragazul mocneste fara vre-un rost,cratita trasa in laturi.Buzele mi se indureaza si privirea devine din ce in ce mai speriata.

-Ed ? Zic repetat,si stingand aragazul,intru in camera alatura,baia.

Nu e nimeni nici aici.Pe holul micut licareste o lumanare,iar o rama de fotografie zace sparta jos. Ma aplec si o ridic,micile cioburi cad,dezgolind o poza de-a noastra.Am facut-o in Las Vegas,cand m-a cerut in casatorie.

-Edward ? Zic apasat,si pasind discret in camera de zi,ma crispez la mizeria ce o cuprinde.

Peste tot aruncate foi,sute de bucatele de sticla.A stricat cineva masa noastra.Mai fac un pas minuscul,iar piciorul mi se impiedica de o perna,o ocolesc. Privesc cioburile si reflectia mea se insuteaza pe fiecare din ele. Clipesc cu privirea,si ma incrunt cand pe cateva din ele se vede lichidul maroniu .E sange ! Inspir adanc si am cutremur speriata.

-Edward !Strig de-a binelea si apucand lampa din zbor pe care am atins-o.

Privesc la cealalta parte a camerei,dupa sticla stravezie se vede o stralucire.Dau capul pe-o parte,si tinand inca lampa in mina fac cativa pasi hotariti spre lumina.

Un pas si inca un pas si... O doamne !Privelistea ma izbeste si ma zgudui cu lampa care se sparge de podea.Reflexele m-au parasit,iar mainile cu tot corpul mi-au amortit desi sunt aproape convinsa ca tremur.Edward !

Cateva secunde de soc,si ma avant spre corpul barbatului vietii mele.Genunchii se imbiba de sange,si palmele lipicioase contacteaca cu fata si gatul sau.Pipai si strag confuza,nu-mi cred ca vad ochii.Nu cred ca asta se poate intimpla.Nu cu mine !Asta nu e adevarat.

Vreau sa rad pentru ca pe momentu mi se pare numai o gluma,o inscenare de prost gust.Il zgiltai si strig cat ma tin plamainii « Edward trezestete ! »Reactie nu este.E sigur vre-o gluma.Vrea sa ma sperie.Sa vezi ce-ti fac eu tie !Zimbesc si feresc parul mult prea lung de pe fruntea sa,si ma dau cu cateva miscari mai in spate.O gaura !O gaura de la un glonte !Ohh nu ! Tip isteric speriata,iar mainile atarna pe podea.Dara de sange ma urmat pana la coltul camerei.Iar pozitia corpului e cu fata spre mine.Trag mainile la buze si fata imi e uda.Plang nebuneste aproape incontrolabil.Durerea e in mine,e peste tot,in maini ,picioare,stomac,abdomen,piept creier si ochii ce vad ma doare.

Doamne !Doamne !Este tot ce pot repeta,si ma tarasc aproape sleita inapoi la cadavrul lui.Plang si tremur,si mi se pare ca vad dublu.

Vreau sa-l ating,vreau sa fie o minciuna.Doar nu...Doamne nu !

-Nu ! strig animalic si ii iau capul in bratele mele.

Imi duc mainile in par,si trag de el pana cand suvitele se imbiba cu singele lui.Capul ma doare si nu pot sa gandesc nimic.Aud zgomot si un glas.Asa ca plang mai tare,si nu imi pot rupe privirea de la el.

-Nu !Nu ! Printre suspine articulez,ma inadus,si lacrimile parca mi se scurg pe gat.Nu pot respira pentru ca gafai.

Zgomotul se accentuaza,si glasul rasuna din ce in ce mai tare. Ma aplec spre el mai tare,si neincrezuta ii sarut crestetul,buzele se amprenteaza cu sange,iar eu il simt rece sub ele.Lipesc fruntea de capul sau si plang adancit.Sarut buzele sale vinete,si inchid ochii sperand ca o sa-i deschid si totul va fi un vis.

Realitatea ma izbeste iar cand ii deschid.Si aerul complet mi-a parasit plamainii.Nu stiam ca pot sa plang mai tare  de atat,insa sunt complet isteriata.Durerea zvicneste prin suflarile mele,si ma sufoc sub presiunea buzelor lui,apasa puternic cu ale mele si caut cu disperare un raspuns.

Insa el nu vine,si eu ma clatin cu capul lui la mine in poale in toate partile.

-Te iubesc !Nu ma lasa asa ! Cuvintele se silabifica printre animalia urletelor mele.

Sunetul enervant nu a lasat sa se opreasca,si un glas melodic rasuna prin incaperea sumbra.Nu-l pot auzi cand toata existenta mea e conecatata la moarte iubitului meu.Totul s-a redus la cadavrul sufletului meu pe care il tin.E atat de rece,e atat de lipsit de viata.Nu vreau sa ma rup de el, nu vreau sa-l las si cu toata asta glasul si sunetul par a fi melodia telefonului meu.Ma tarasc pe jos,dupa ce am asezat capul lui cu grija la podea.

Pe cine sa sun ?Nu am pe cine !Nu pot suna politia,suntem niste asasini,voi fi inchisa pentru tot restul vietii mele.Nu pot sa fac nimic...

Doamne de ce el !Doamne....

End Flashback