Capitolul I "Psihologul" partea a 2- a

Clipesc de cateva ori,adanc genele imi infiltreaza corneea,iar eu gem de durere.Pieptul explodeaza,si lacrimile arzatoare topesc gheata ce o stapaneam.Dau din cap,si decid sa schimb tema.

-Cum vi-l cheama pe sotul D-voastra ?

Pe moment ce intelege intrebarea mea,confuzia despre ceea ce i-am povestit ii modeleaza buzele.Le deschise si spuse  « Phill».

Mhm,ce perfect,un prenume de catel.

-Si el stie ? Raspic fulger in fata.

E informata de ceea ca pot citi oamenii ca pe niste carti ,doar masurindu-le toata statura si imbracamintea.

Socul de pe fata ei,o face sa isi traga ochelarii de pe nas,urmarind cu privirea linia aspra a buzelor mele.

Apuc materialul canapelei,aratindu-mi total dezinteresul pentru frica ei de cateva secunde.

-Suntem aici pentru a discuta despre tine,imi raspunde inapoi vag incercind sa schimbe tema discutiei.

Ce patetic !

-Stiu de ce sunt aici.Dar nu veti mai scoate nimic din mine,asa deci repet intrebarea,el stie ?

Imi schitez buzele intr-un zimbet dracesc,in timp ce fata ei denota frica.

-De unde...ati... murmura cu ochii total pierduti prin atmosfera.

-Scutiti-ma,ma ridic de pe canapea intreptindu-ma spre usa.

Sunt aproape iesita din incapere aruncandu-i  « Sunt sigura ca Nial,Jess si Lorana vor fi incintate sa afle ca mama lor se fute cu gradinarul ».

O las masca,trantind usa dupa mine. Ma sprijin de usa cabinetului cu cotul,si rasuflu apasat.Mi-am pierdut autocontrolul.Furia-mi tensioneaza fiecare fibra,pielea zbarlita,si dintii inclestati dovedesc aceleasi deduceri.

« Calm Eliza,Calm ! ».Inspir de cateva ori,si expir numai o data.

Dupa ce ma calmez,traversez holul,semnez foaie de iesire, iau casca de la motocicleta mea Yamaha R6,si cobor cu ascensorul.

Parcarea in sub-sol e aproape goala,citeva Mercedes-uri spre perete lateral.Privesc indelung la mostrul negru.Straluceste atat de inocent si tentant « E.E »  de pe rezervor.Degetele-mi strang si mai mult casca la piept,si ma cutremur numai cand imi amintesc cum a aparut aceasta inscriptie.

Flash Back

Amestec cu grija culorile ruginiu si cu auriu stralucitor,si ma asigur ca omogenizarea va aduce efectul dorit.

-Stii ce faci,nu ? Zimbesc la ne-increderea lui.

Bine- inteles ca nu prea stiu cum sa o fac,dar spre fericirea lui, el asta nu stie.

-Da. Rasuflu usurata,cand auriul cu nuante argintii sclipeste in castronul metalic.

 Caut cu privirea manusile,si le imbrac in timp ce cercetez motocicleta dezmembrata.Toate detaliile ce includ motorul,farurile,manetele de conducere si oglinzile,au fost scoase.

Costumul din celofan mi se lipeste de piele,semn ca am si transpirat,desi nu am inceput sa o amprentez cu desene.

Edward are o idee absolut infectanta sa gaseasca ceva personalizat pe micul sau monstrulet.M-am vazut obligata sa accept incarcerarea cu Yamaha ne-simpatica neagra.

Nu sunt amatoarea motoarelor fara acoperis si fara centura de siguranta dubla.Ei bine ,iubitul meu e de alta parere.

Torn cu grija lichidul colorat in borcanul pistolului,un  ATM 40140,si cu degetele asez duza peste varful de unde o sa pulverizeze.

Rasuflu ingrijorata,nu ar trebui sa fie atat de dificil,sa tatuez pot,asa ca nu e nici o diferenta daca voi « tatua » un carcas de metal.Asa e ?

Sper ca am dreptate,pentru ca in caz contrar risc sa strig stratul de vopsea fundamentala,si nu e atat de ieftina.

Dupa ce rotesc rezervorul ,ma uit la corpul barbatesc din fata mea.

Ma priveste amuzat,si in acelasi timp fascinat.Mi se pare a zambeste desi nu-mi pot da seama.

-Poti sa o faci ? Ranjeste la mine,si pentru cateva secunde mi se pare ca-mi citeste gandurile.

Nemernicul !Stie ca nu cedez in fata greutatilor ,mai ales cand ma priveste ca pe o micuta copila ce nu poate face nimic.

Ma imbarbatez si trec pe langa el cu fata serioasa,si privirea incruntata.

Ii pot auzi rasetul la spate.Pipai metalul motocicletei si ingenunchez derutata.

-Desenam gay paradul ? Spun sarcastic cand il vad ca o stanca la cativa metri.

-Preferabil un cur epilat.

-Uhh si eu era sa-ti regulez barbatia. Ranjesc satisfacuta la fata sa adorabila - socata,si fac din ochi sa imi arate.

-Tu si limba ta ascutita. Da din cap dezaprobator,in timp ce se indreapta spre mine.

-Ce vrei sa fac ? Soptesc la atingerea lui pe costumul de protectie,iar pielea mi- se contracta,si muschii lesina de placere cand mana sa imi mangaie abdomenul.

-Trebuie sa fii mai explicita la ce te referi Sam,stii prea bine ca as vrea multe sa-mi faci. Aerul cald mi-l sufla in lobul urechii,si apropierea sa ma intoxifica tentant.Aproape ca am uitat de vopsea si ceea ce trebuia sa fac.

-Mhm motocicleta... Scancesc ne-satisfacuta,si dezamagita de prezenta costumului intre noi.

-Esti sigura ? Nu am reusit sa observ ca a descheiat cateva cleme de la celofan.

Icnesc excitata de pielea contact.Stie ce efect au atingerile lui pe pielea mea.Pacat ca nu reusesc sa-mi controlez niciodata reflexele.Acest parfum si respiratia lui dulce imi trezesc neuroni secreti in corpul meu.

-Nu... Rasuflu adanc,iar degetele lui aruncate pe betelia boxerilor se retrag brusc.

Casc ochii si ma imbumf la dorinta mea sexuala ridicata,si la modul sau degajat de schimbare a atitudinii.Mereu e atat de stapan pe sine,eu total opusul.Oare o sa pot fi candva astfel ?Ma indoiesc...

Rade copios de fata mea incruntata,si imi intinde o inscriptie.

Sunt nedumerita cand o vad,si nu de-odata imi dau seama ce inseamna.

Zambetul lui creste si chiar mi se pare ca stie ce gandesc.

-Elisabeth.Edward. Incrucisand mainile la piept,tacu.

Genunchii mi s-au inmuiat,si intr-un salt  las pistolul jos si-l sarut cu dorinta si placere.E cel mai minunat lucrul ce a fost facut pentru mine in toata viata mea.Si asa s-a intamplat ca acest barbat sa ma iubeasca asa cum o fac si eu.Asta pot sa numesc fericire si implinire sufleteasca.

-Multumesc. Ma desprind de el,si fixez ochelarii de protectie pe nas.

Insuflu aroma dulce a apropierii iubitului meu,pistolul in mana mea incepe sa picteze aceste doua litere pe metal.Incepusem tremurand, in scurt timp am capatat incredere si chiar mi-am permis sa adaug inca cateva detalii.

Cand am terminat ,am ramas multumita de rezultat si dupa cum se uita Ed,acelasi efect si asupra lui.

                                                                             E.E.

-Stii cat te iubesc ? Privirea intensa si stalucirea ochilor sai ma fac sa ma simt iubita si pretuita,asa cum nu am mai facut-o in viata mea.

-Stiu...dar as prefera sa o spui mai des... Clipesc ,scot manusile si costumul lipicios de pe mine.

Raman numai in sorti,si maioul alb brodat.

Pielea incinsa,ma furnica iar aerul rece pare sa colaboreze cu caldura trupului meu.

Ma intorc sa-i intampin silueta la spate,si cu miscarile indemanatice ale mainilor ,ma ridica cu picioarele in jurul lui,devorandu-mi gura.Nu am aer,iar camera a luat foc o data cu dorinta inflorita.

Ma zbat si gem la contact cu peretele rece,camasa aproape i-o sfasii,iar nasturii sar in parti.Nu ma ajuta nici blugii,care par sa fie contra manevrelor de indepartare.

-Te ajut iubito ? Gafai el ironic,iar sarutul persista in aer.

Am acces liber la aer,si sensibilizez smaltul dintilor cand inspir animalic lipsa de gaz.

Ma ajuta la nasturele de la pantaloni,ochii de un verde intunecat, ma reflecta pe mine.

Il iubesc pe acest barbat,sunt total nebuna si complet dusa de insusi intruchiparea imperfectiunii care o emana.

Nu stiu ce e asta cand iubesti persoana potrivita,cu o profesie linistita,cu o casa sigura.Nu stiu ce e asta,pentru ca el nu e persoana potrivita, pentru  o viata obisnuita.Nici nu vreau sa accept acest lucru,atata timp cat pacatuiesc cu el,simt cu o intensitate mai mare viata,iar gustul ei dulce si amar, fac o combinatie cutremuratoare.Depind de el,sunt stimulata de el.Tot universul meu se rezuma la el...

End Flashback

Scutur capul brutal,am dat atat din plete,incat imi provoc o durere insuportabila.Sunt furioasa,indurerata si franta de amintiri.

Am crezut ca contopirile dintre trecutul meu si prezent s-au incheiat,dar, dupa cum vad ,creierul meu nu are aceleasi planuri.

Nu ma ajuta deloc vizita la psiholog.Nu ma ajut nici eu singura pe mine.

Pieptul ma doare nu atat moral cat fizic,aceste mici detalii ma fac sa pierd din timpul trait fara el.Nu-l mai numar,nu-l mai consider decat un vis de prost gust.Poate asa a hotarat cel de sus ,sa se razbune pentru tot ,ce am facut in viata mea...Si cu toate ca o merit,nu pot evita firicelul sperantei ,ca ma voi trezi si totul va parea ireal...Ma simt intr-o lume paralela,complet fara sens...

Picioarele ma duc involuntar la motocicleta ce pare sa tanjeasca dupa stapanul sau.Si eu ii simt lipsa scumpo !Off,atat imi lipseste !

Lacrimile mi se doboara pe barbie,si mainile, reflex ,se dau inainte,casca se amprenteaza cu o intensitate imensa de far,si lovesc in acest motor ,tipand si plangand.O urasc !Totul urasc !Imi aduce aminte de ceea ce nu mai am !

-Te urasc !Edward te urasc !Mai lasat pentru ce ?Mai lasat sa mor aici ?!Te urasc !Daca ar fie sa fii viu,te-as omori numai pentru ceea ce ma faci trec in fiecare zi !

Glasul meu nu a scazut din intensitate la nici un cuvant,iar sticlele sparte de la casca si moto, nu ma opresc din lovituri.Am pus in functiune pumnii si picioarele,iar corpul amortit emana numai agonie si un impuls de putere.

« Te iubesc Samy ! »

Vocea sa ,imi invadeaza ratiunea,si incontientul pare, sa reverse ,in disperarea loviturilor mele, toate amintirile sale.

« Vrei sa fii ancora mea ?Vesnic iubita si mereu in pericol ? ! »      

-NU !  Totul se cutremura,inclusiv animalul metalic ce se doboara la pamant.Sar cu picioarele la propriu si nu ma opresc nici cand sangele imi tisneste din incheieturi .

« Mereu impreuna ,iti aduci aminte ?! »

Ahh !!!

« Acum esti a mea intr-u totul !Sufletul meu te devoreaza ! »

Nu !Doamne nu !Ma doare !

« Esti tot ce am mai scump !Revino-ti ! »

Nu....

« Luceafarul noptii mele ! »

Nu... Ma dau in spate,si ecoul se opreste ,aproape vibrand pe prelungirile celulelor nervoase.

Fata-mi e uda,ochii ma ustura si trupul sleit se colabeaza pana nu ingenunchez la dezastrul creat.

Privesc incetosat la mainile ranite,si le misc spre a sterge lacrimile.Dara de sange se prelinge pe obraji,si ma crispez la usturime.

Pielea pumnilor acoperita de lichid maroniu,si ochii ce nu vad nimic decat o lumina in capatul tunelului.

Pentru cateva secunde cred ca am murit,si intr-un final totul s-a rezumat la auto-mutilare.Cand ochii pot deslusi si peretii parcarii,ma conving ca este o masina ce a intrat in sub-sol.

Ma ridic si intorc spatele.Ma ascund de isteria mea,si o iau la fuga spre iesire.

Briza de aer rece ma loveste,si aproape uitasem ca este noiembrie.

Sunt imbracata lejer,iar jacheta nu face decat sa se accentueze starea de frig.

Nu mi-am dat seama,dar inca plang si palmele mi se misca automat spre ochi sa le indepartez.

Fata mi se crapa si pun pariu ca sange am si pe la ochi deja.Nu-mi pasa !

Primul taxi care il apuc,si zic aproape deprimata spre sofer « East Village,A Avenue,24 ».

Nu am mai facut-o demult,mai exact sa fiu,nu m-am mai drogat de 4 ani si 5 luni.

Daca vi se pare ca am fost pe la vre-o clinica ceva,ei bine,va gresiti.

Edward a fost medicul meu.Nu stiu cum am putut sa ma rezum la puritate,cand, in mod normal, un dependent ,de unul singur, e aproape ireal sa lepede.Eu am putut..insa nu de una singura...

Drumul de la Upper East Side,pana la East Village e lung,si ma las culcata pe bancheta din spate.Adorm cand ochii mi-i inchid.

Telefonul ma sperie,si ma trezesc aproape instantaneu.Ochii incleiati nu pot citi numarul pe ecran,scarpin coltul pleoapelor,si uit prelung in fata pe parbriz.Soferul inca conduce cuprins de fluxul de masini.

Deslusesc apelantul,si litera simpla S,tot « calling » insistent.

Apas butonul lateral si-l reduc la silent.Ma indoiesc ca va fi incantat sa afle de ceea ce vreau sa fac,si unde ma indrept.

Desi nu am gandit prea bine planul,habar nu am daca macar « magazinul » mai este acolo.

Ma indoiesc sa fi schimbat punctul de distributie,cand narcomanii sunt dependenti de loc.Nu prea memoreaza locuri noi,asa ca sa fiu serioasa sunt convinsa ca ii voi gasi acolo.Chaz posibil sa-si fi marit « aria de acoperire ».

Inspir si expir adanc, sterg imaginea lui Ed din fata ochilor mei.Asez neglijet telefonul in buzunar,si ma uit in fata.

-Cat mai avem ? Mainile se lasa in parti si jacheta pare sa fie prea stramta.

-Inca 5 minute D-soara.

Tac si astept aceste minute sa zboare pe strada.

Opreste in fata blocului de 3 etaje,jerpelit.Achit 25 $,si ies cu ochii cutremurati si uscati.

Privirea ciudata a soferului ma facut sa ranjesc.Nu stiu de ce e mai socat ,de o fata « inocenta » in asa cartier,sau de fata mea si pumnii plini de sange.

-Sunteti sigura ca sunteti ok ? Vreau sa rad,sa-l batjocoresc,pentru a3a intrebare de genul asta.

In schimb zambesc scurt,si intorc spatele.Ma imbarbatez,si lin ,aproape sigur, fac pasi mari spre scara.

Blocul nu s-a schimbat aproape deloc,doar putin decolorat,iar oranjul de candva auriu,acum pare mai degraba a ceva ponosit si cojit pe la colturi. Pilonii sunt crăpați, iar ușa de la intrare, cafenie, zgâriată pana deasupra sticlei. Pot observa si o urma de glont la unghiul inferior.Soneria e deconectata,sunt sigura,firul atarna taiat.Iar sticla usii,crapata,este vopsita de un negru,ce se sticluieste cu ornamentele florate de la peretele alaturat.Un cartier cu totul intunecat,bat cu lejeritate in usa,si degetele mi se indeparteaza de pe lemnul putred,privesc in jur,iar o lumina se aprinde la fereastra alaturata.

Un copil fereste draperia alba,negricioasa si se uita curios la vizitant.

Recunosc roscatul carliontat,ultima data cand am fost aici,avea 3 anisori si nu era atat de dat cu necunoscutii ,pe care ii aduce unchiul sau.Acum, pare sa cunoasca motivul, pentru care am venit.Privesc indelung la fata lui,si bat in acelasi timp pentru a doua oara in lemn cu pumnul.

Zgomotul incaperii imi denota ca va iesi cineva totusi,iar copilul se ascunde rapid dupa fereastra,lumina se stinge.

Bag mainile in buzunar,si cercetez absenta boschetii.Pe masura ce glasurile par sa se intensifice,ma pierd si mai mult in ceea ce vreau sa fac.Nu mai sunt la fel de sigura,si inca 5 secunde de zgomote,iar inima mea bate cu putere.Me dezic in ultimul moment,si ma intorc sa plec,cobor doua trepte,iar usa scartii,deschizandu-se larg.

-Daca cauti pe cine cred,atunci ar trebui sa fii ,nu acel ce ne trebuie.

Inspir adanc,si ignor cuvintele lui Edward in capul meu « Samantha te rog...Ramai cu mine... ».

Acest ecou ma face sa raspund la fraza cifrata.

-Acel ce va trebuie e mort,iar eu nici nu exist.