Postări
Il privesc pe barbatul cu burta,pe care nu-l
cunosc.Camasa sa florata se flutura de vantul rece.Mirosul de alcool si
transpiratie imi infiltreaza narile,dupa ce usa se deschide mult mai larg.Iesi
un corp cunoscut,si tigara cu inelul arzand ,se lumina cand trase din ea.Il pot
recunoaste ,e Chales,sau dupa porecla sa Chaz,altii ii mai zic si Cho.
Nu cred sa ma mai tina minte,desi de cateva ori l-am
ajutat contra grupelor concurente.Este unul dintre cei mai mari destribuitori
de narcotice din regiunea East Side-ului.Privilegii in acest cortej,imi dadea
si faptul cu ce ma ocupam eu.Asa ca cateodata aduceam si eu « cocs »
in tara,dupa misiunile indeplinite.
Jack nu stia de acest lucru,si cand a aflat ,deja nu
ma mai ocupam de acest lucru.Eram prea nesabuita la ai mei 17 ani,ca sa
procesez la ce ma poate aduce, acest gen de business.
-Mai mai... Glasul barbatului ma trezeste din ganduri.
-N-am crezut ca o sa te mai vad pe aici,in urmatorii
sa zicem 100 de ani.Dar uite-te...
Facu mainile in fata,si barbatul cu camasa florata,se
dadu in spate.
Urc scarile,si fiind in dreptul lui,ii pot vedea
lumina din ochi.Nu a iesit din intunericul incaperii,si buzele mult prea
carnoase,se vad miscanduse sub presiunea filtrului.
Mai trage un fum,si-l expulzeaza in sus.
-Carter ! Exclama entuziasmat.
Dau capul pe-o parte,si mainile mi se afunda puternic
in buzunare.Ma cioplesc de pe un picior pe altul,iar confuzia mi se evapora in
timp ce intra mai mult in casa, eu urmez.
Barbatul incaruntit,model Hawai,se depozita la spatele
meu.
Analizez fugitiv totul din jur.Nu atat de murdar pe
cat ma asteptam,si nici atat de proaspat pe cat s-ar putea.Putoarea de
transpiratie ma cuprinse complet,si hainele vor fi la sigur infiltrate de
aceasta duhoare.
In adolescenta nu mai simteam mirosul asta,si mi se
parea absolut fascinant ,cum un singur om cu atatea droguri,poate sa domine
atatea persoane.Pledam pentru dominatie si control absolut asupra victimelor
mele,cat si a celor din viata mea.
Acum totul pare gol,o lume risipita.O lume ce te
ademeneste numai cu floricele,si cuvinte,o data ce gusti ,totul se tranforma in
mucegai, focul iadului,ce palpaie prin tine in lumea din jur.Nu esti o parte de
foc,esti insusi acel foc,ce distruge totul ,inclusiv pe tine.M-am fript...Oare
acum mai vreau sa o fac ?
-Ei...Zi-i de ce m-ai onorat cu prezenta ? Stinse
tigara,nici nu am sesizat ca suntem ,deja, in bucataria luminata de cateva
becuri neon.
Ma uit in jur,si sunt numai eu Chaz,si acest
Hawai-man,care pare sa-i fie body-guard.
-Mereu acelasi intrebari... Dau din umeri,si nu vreau
sa discut de ce si pentru ce am venit.Nu e treaba lui.
Rade zgomotos,si aroganta sa, ma ingretoseaza.
-Nu te-ai schimbat. Se apleca si tragand scaunul la
masa rotunda,se aseza.
Facu cu mana sa ma asez ca raspuns,iar eu ezit.Stiu ca
daca o fac,atunci cu adevarat recunosc ca am venit pentru o doza.M-am dezis de
asta pentru atatia ani,si nu stiu daca sunt pregatita sa o re-incep.Trebuie sa
fii pregatit pentru asta ?Narcomanul adevarat nu leapada niciodata...Cel
putin asa imi spuneau la 17 ani.Si ce inseamna acest titlu defapt ?O
aberatie a traficantilor !
-Cat prinde acum aria ? Schimb tema drogurilor,ce
pare sa palpaie pe buzele barbatului din fata mea.
Ma asez in scurt timp,si incrucisez mainile pe masa.
-Ohh. Zambeste scurt. Manhattan.
Pachetul de tigari de pe masa,il trage spre el,si
eliberand accesul tigarii o aprinse.
-Vrei ? Spune.
Inspir hotarat, ma intind sa iau si eu una. O aprind ,
nu ezit nici pentru o secunda cand trag primul fum ,din ultimii patru ani.
Ma minunez cum imi intoxifica plamainii,nu tusesc ca
raspuns cand inhalez pentru a2a oara.
Stam in liniste ,in timp ce fumam .Iar aerul se
schimba treptat,din traspiratie in nicotina expirata.
Hawai nu a iesit din incapere,postura excentrica il
pietrifica.Pare sa ignore totul ce se petrece,inclusiv detaliile care mi le da
Chaz, in privinta cum si-a marit cortelul.
-Multumit, ăi ? Apas filtrul in scrumiera, saliva
mi sa imbibat cu nicotina.Inghit in sec,si nu vreau sa mai privesc amintirea
trecutului meu mai mult inconstient decat constient.
-Totul merge foarte bine.Dupa ce cortelul de pe C
Avenue a luat foc,iar alte doua au fost dizolvate dupa ce sefii au fost
impuscati,toti « lucratorii » s-au mutat la mine,asa ca am clienti si
ma bucur de incredere.
Imi zambeste cu sub-inteles cand pomeneste de cei doi
sefi morti.Dau ochii peste cap,si-l privesc cu lipsa de impresiune.
Eu i-am omorat, astfel ,incontestabil ,i-am marit atat
profitul,cat si clientii impreuna cu baietii dornici de lucru.
-Aveau multi dusmani. Spun ferm,si ma lipesc cu spatele
de speteaza.
-Bine-inteles. Dadu capul in spate,iar Hawai gorila
pleca.
Il urmaresc pe barbat cum iese,discursul continuand.
-Am auzit de Styles. Mijesc ochii la el,si mima sa
serioasa nu ma ajuta deloc.
-Stii ceva despre asta ? Am venit dupa doza,acum
insa ma rezum la detalii in privinta mortii lui.
-Nu...Si nici n-as putea sa stiu.Stii prea bine ca
lumea voastra nu e pentru noi.
Vreau sa rad de replica lui serioasa.Niciodata nu am
crezut, ca un traficant de droguri ,se poate teme de afacerea Killer-ilor.
Firma lui Jack este o intreaga planeta,pe langa insula
lui Charles.
Da ,stapaneste aceasta regiune a New York-ului,dar
sunt oameni mult mai seriosi ca el,si mult mai periculosi.Jack se numara
printre cei mai periculosi din tara,deci nu se compara.
Politia incearca de ani buna sa-i calce pe coada,nu a
reusit nici pana in ziua de azi.Asa s-a intamplat ca persoana mea,sa fie una
dintre cele mai de pret asasine din companie.Si cum am mai spus, firma are
numeroase filiale,nici nu mai vorbesc de cati de multi « actionari »
are.Iar eu...Ei bine,eu am o porecla in lumea politiei, « Dead
Shot ».Aceasta a aparut ,din motiv ca toate tintele mele ,au fost omorate
,cu cate un glonte in cap.Indiferent de distanta,numai un glonte si atat.Toti
cred ca este un criminal iesit dintr-o inchisoare din Siberia,unde a fost
mutilat si torturat pentru ca era un fost
agent KGB,zvonurile apareau din ce in ce mai diferite.Inclusiv cum ca i
s-ar fi omorat familia chiar in fata lui,iar el s-a razbunat prin faptul ca i-a
taiat pe bucati,fara anestezie, si i-a mancat precum un canibal.Nimeni nici nu
banuiest, ca « Dead Shot », sunt eu.N-am fost torturata,n-am fost
agent KGB,si nu am mancat in viata mea carne de om.Ce stupiditate !
-Mda... Dau picior peste picior,frica sa imi alimenteaza
ego-ul.
-Bei ceva ? Am Scotch.
Dau afirmativ din cap,si il vad cum se misca spre
dulapuri.
Inhata doua pahare,o sticla maronie,intorcanduse la
masa.
-Whiskey Chaz.Whiskey... Zambesc in timp ce intinde
paharul pe jumatate plin.
-Stii cand zici cuvantul ala ,nu seamana atat de
solid.Scotch e alta treaba.
Rad multumita,si lichidul arzator prelinge esofagul
meu.
-E acelasi cacat Chaz. Termin paharul rapid,i-l intind
politicos ,sa repete.
-Mda... nu te-ai schimbat. Il umple iar,mana sa aseza sticla intre noi.
Se greseste amarnic.M-am schimbat enorm de mult,insa
ceea ce s-a intamplat in urma cu patru luni,a apucat ceva intunecat din mine si
a adus la suprafata.
-Acum zi-mi. Lua o alta inghititura,si scosese un
sasait fixandu-ma cu privirea.
-De ce esti aici ?
-Nu e vre-un motiv. Nu stiu daca am vre-un motiv
pentru care sunt aici,doar faptul ca vroiam o doza.Acum nici de asta nu cred ca
am nevoie.
-Ohh hai fi serioasa,vorbim de tine.Mereu ai motive.
Sticla se alungi spre el,si isi turna alt pahar. Sorb
lent din al treilea ,alegand ce sa
raspund.
-Vroiam un fum. Schitez un zambet absent,privind
indelung paharul transpirat.
-Sancho ! Striga deodata ,si Hawai-man reveni de
nicaieri.
Pazeste usa ?Nici nu vreau sa ma gandesc de
ce,demult nu m-am mai ocupat cu asa lucruri.
-Ada niste servetele,sau un prosop umed.Acum !
Celalalt pleca fara sa proceseze,iar eu conturez a ma
gandi daca nu e defectat senzitiv.
-Ai facut ravagii prin apropiere ? Dadu paharul
peste cap,si facu cu sprincenele ridicate ,spre pumnii mei insangerati.
-Pare ca nu vrei sa vorbesti despre asta.
Eu tac chiar nu pot sa-i inteleg atitudinea.Nu asa se
comporta un traficant de droguri –sef cu clientii sai.
-Esti ciudat de politicos. Sticla ma stapaneste,si
lichidul ramas il torn tot in pahar.
-Pai sa zicem ca nu esti un simplu client. Pleca capul
pe-o parte,eu imi adancesc linia dintre sprancene.
Umbra lui Chaz reveni rapid,imi intinse un prosop
ud,parasind camera asa cum a si venit.
Ma sterg cu miscari lenese,lasand tacerea sa domine in
camera.
La maini stergerea e cu mult mai dificila in timp ce
am rani adanci.Am contactat cu sticla castii si a farului,nici nu am sesizat ca
imi tai pumnii.
Ma crispez insa raman forte,iar barbatul saten,putin
incaruntit ma priveste.
-Ok,acum fara ocolisuri,de ce esti aici ?
Las prosopul pe masa,inclest si desclest
pumnul.Durerea e suportabila la mana dreapta,insa stanga aproape ca nu pot s-o
misc.
-O doza ai ? Nu m-am decis daca vreau sau nu o
doza,dar cel putin pomenesc in discutii,astfel sper sa ma decid daca o vreau
sau nu.
-Banuiam eu. Se avanta incet pe spate,contactand cu
speteaza.
-Mda...
-Ai cu ce achita ? Imi tugui buzele,si zambesc pe
sub nas.
Ma asteptam sa treaca de la politicos la formal.Macar
ceva in viata mea ramaine ne-schimbat.
-Cat de previzibil.
-Nimic personal doar...
-Da da... citate de doi bani ! Asta ati inventat
voi,doar ca sa faceti viata ratata a altora, cu un scop anume.Si
uite-te,preluata de toti cateii din jur.Nu-ti pare banal ?
Am decis sa-i inchid replicile deranjante,pentru ca ,jur
ca asta e realitatea.Niste fraze ,alcatuite de ipocriti ,nu o fac mai
usoara.Toti supravietuim,mai mult sau mai putin.
-La drept vorbind fiecare business are ceva
personal !Asa ca scuteste-ma.
Zambi si dadu capul in spate.Parul de trei
sferturi,cazu in urma,stralucind usor.E bine-facut,desi e trecut de 40 de
ani,arata al naibii de bine.In comparatie cu nenorocitii gretosi cu care
lucreaza,Chaz isi mentine tinuta atletica.
-Cu desavarsire nu te-ai schimbat.
Tac si pentru cateva secunde fibrele sufletului meu
intra in isteria asteptarii.Pe cine fraieresc,vreau o doza !Am nevoie de
una.
« Samantha !Ramai
cu mine... »
Scutur capul si privirea mi se intuneca de furie.N-am
chef de joaca.Fantoma iubitului meu imi bantuie constientul,iar glumele de
prost gust ,citatele ipocrite nu ma incanta.
-Stiu ca ai,asa ca trec peste raspunsuri evidente.Doar
da-mi-o ,am cu ce achita.
Se intinse,fixand miniatura mea,trosni degetele
enervant de calm.Se ridica si parasi incaperea.
Nu astept mult ,asa ca buzunarul de la jacheta mea il
bajbai.Scot suma presupusa,lasand timpul sa se scurga ,pana cand Chaz va aduce
ceea ce vreau.
Trecura mai bine de 5 minute,si telefonul imi canta
iar.Nu am nevoie sa verific ecranul,stiu cine suna.Am mai bine de 3 ore,de cand
trebuia sa o termin cu psihologul,iar Jack e insusi ceasul intruchipat.
Sunetele insistente demonstreaza nebunia sefului
meu.Banuiesc ca stie deja unde sunt,m-as mira daca nu l-a pus pe Smith ,sa ma
caute dupa telefon.As fi putut sa-l deconectez,insa nu stiu ce efect va avea
doza asupra mea,asa ca ,pentru orice eventualitate, i-am dat sansa sa ma
gaseasca.
Apas butonul lateral si-l bag la loc in buzunar.
Numar bancnotele de 100, 50 $,adunand 1000$ in total,le
arunc pe masa,restul asez la loc in jacheta.
Chaz intra la tanc in bucatarie,vazand banii aruncati
zambi multumit.
-E de-o placere sa faci afaceri cu tine.
Dau ochii peste cap,pachetelul mic alb ,il joc printre
degete.Nu stiu cum sa vad aceste cristale,pe post de salvare a situatiei,sau pe
post de o usa deschisa in intuneric, pe care mi s-a parut ca am inchis-o.
-Iti faci nuca aici,sau ai locuri preferate ?
Mandibula mi se misca in laturi,si buzele intre-deschise,fac lung degetul
mijlociu mare spre el,aratand un « Fuck you » de toate frumusetea.
Ridica mainile defensiv,eu ma salt brusc de la
masa.Insfac pachetul de tigari.
-Nu esti contra.Sunt client cu privilegii.
Bancnotele au fost stranse de pe masa,iar sclipirea
din ochii satenului,nu involbureaza nimic.
-O sa ai nevoie de servetele.Asta e ceva diferit de ce
luai tu.
-Cred ca o sa ma descurc si fara.
Fac loc pachetelului in buzunarul jachetei si ies din
bucataria puturoasa.
Revenind in holul micut,continui intr-un living mai
spatios .Iar in canapeaua de la fereastra,statea baietelul de vre-o 8 ani,ce ma
privea urat.Curajos mic !
Inca doua canapele modeste in colturi,ambele cu cate o
fata goala adormita.Par a fi prostituate,iar la modul si pozitia lor,au fost
regulate brutal ,fara prea mult regret din partea lor.La una din ele,ii pot
vedea mana injectata de intepaturi,fiind in treacat,ii fac din ochi baiatului,ce
mi se smiorcaie ca raspuns.Zambesc,deschizand usa,provoc zgomotul ne-familiar.
Mister Hawai ma urmase in liniste,cand ies inchise usa
la fel de rapid cum o si deschise.
Aerul proaspat ma relaxeaza pentru cateva secunde,ma
obisnuiesc rapid cu frigul.Putoarea cortelului inca persista pe gulerul camasii
mele.Inchei jacheta,si cobor scarile.Mi-am luat o doza,iar acum parasesc locul
unde as fi putut sa o inhalez.
Nu am cu ce ma deplasa oricum,asa ca o iau agale pe
strada.Atata timp cat Jack nu a trimis dupa mine,pot sa ma bucur de situatia
deciziei.Merita sa ma droghez sau nu ?Merita !Iar acum stiu si locul
unde as vrea sa o fac.
Inaintand,sper sa dau in botul vre-unui taxi.
***
-25 $ va rog.
Intind 50 soferului,nu-i mai astept restul,trantesc
usa si ma indepartez de masina.
Niste porti metalice,cu tevi incolacite,flori negre
vopsite se sculpteaza maiestric ,acaparandu-mi campul vizual.Aspectul sumbru
a-l locului,si racoarea ma dezarmeaza,puterea stapanirii de sine ma paraseste.
Gardul acestui loc,nu pare mai diferit decat
ornamentarea portii,singura diferenta este inscriptia gigantica « New York State
Cemetery » .
Narile mi se dilata,si sinusurile nazale contacteaza cu aer.Imping poarta in
laturi,intrand pe teritoriul mortilor.
Mainile par sa caute ceva sa se sprijine,dar in jur nu
este nimic ,decat gol.
Monumente peste monumente,si doar aer intre ele.Pe alocuri
cate ceva buchete de flori,iar la altele chiar si lantusoare sprijinite de
ceramica mormanului.
Trec pe cararusa,luand-o inainte spre singurul lucru
pe care-l regret in viata mea.Imi vizitez sufletul...
Cativa copaci pe partea mea stanga,cu crengile goale,si
sute de frunze uscate,putrede pe pamant.Le flendurez cu picioarele,continuand
pe gazon .Cu cat mai tare ma apropii de el,cu atat mai mult inima mi se
salta,si mainile tremura constant.
Decid sa le imobilizez,infundandu-le in buzunare.
Ok,acum doar cateva zeci de metri ma despart de el.
Vad cu ochii ceramica surie,si aspectul mohorat al
ornamentelor de alaturi.Jack a tinut sa faca ceva personalizat,iesit din
ordinar.Eu, in schimb ,nici la inmormantare nu am fost....
Prima data in patru luni vin aici.Si desi seful mi-a
aratat pozele monumentului,eram prea
luata de doliu ca sa sesizez ,ca tot ce se intampla este real.Am fost capabila,
sa accept realitatea numai dupa doua luni.Atunci am avut caderea morala,si
isteria totala.Am fost internata pentru cateva saptamaini in spitalul
psihiatric.
Locul unde totul s-a transformat intr-un razboi,eu
eram experimentul,iar medicii,cercetasii, care cautau noi si noi metode pentru
a bate spre ratiune la capacitatea mea de intelegere.Nu ma mai rezum la
detalii,cert este ca dupa 2 saptamaini mi-am taiat venele,Jack pomenise ca am
stat in reanimare vre-o 5 zile.Desi nu tin minte nimic ,dupa ce mi-am taiat
propriile maini,terapia axata pe solutie a psihiatrului a devenit mult mai
brutala.Chiar daca as mai fi incercat sa fac vre-o prostie,Jack mereu era la
picioarele mele.In mare parte ceea ca pasesc vie, este datorita lui.Nu stiu
pentru ce a fost atat de grijuliu.Pentru faptul, ca posibil Edward sa fi murit
din cauza lui,sau pentru faptul ,ca nu suporta sa piarda un asasin de profesie.
Pana la urma, Seful ramaine Sef ,chiar si in situatie fara iesire.
Iesirea, s-a dovedit :Sa raman in viata .Regret zi
de zi acest lucru.
Citesc literele perfect sculptate.Nu credeam ca
durerea se poate adanci mai mult de atat.
Aceasta piatra aminteste de toate greselile mele,de
tot ce am fugit,toate scopurile duse de rapa,tot ce reprezentam eu desenat cu
niste litere obscene,ce ma sfasie lamental.Aceasta bucata de ceramica...
Ma asez pe iarba uscata,cu spatele lipit de literele
negre,mana mi-o apropii temator de piatra.
Edward J.Styles
1.02.1989-13.07.2014
Pierdut in zi,gasit in
liniste
Lacrimile tasnesc involuntar , ingenunchind in fata ei,ma
aplec indurerata,sarutand-o patimas.Incheieturile tresar,si fiecare fibra ramasa
in mine ,tine sa urle animalic.Nu ajuta nici aerul benefic vaporizat de
copaci.Sunt complet mutilata,fiinta inexistenta fara el.Inscriptia e aproape
ne-insemnata,nici macar nu am putut pomeni ceva despre familie,iubita si
prieteni.De ce ?Pentru ca suntem niste umbre pe pamant.Uite de
ce !Fiinte vii dar totusi moarte.
Se intuneca de-a binelea,si norii se zguduie,cateva
crapaturi luminand intunericul.
Genunchii reci,se amprenteaza in iarba moale.Uscaciuni
cu insecte ce par a fi ascunse,iar eu plang in fata unei pietre.O piatra pusa
in mijlocul vietii mele.Taiata si sculptata cu sufletul dragostei mele !Piatra
ce mi-a luat tot ce am avut mai scump.Un drum pribegit ...
Nu pricep cand sarut pentru a2a oara inscriptia,si
lichidul amar de pe fata mea ramaine atirnat pe monument.Urmata de a3a ,a4a
oara,cu fiecare data, plansetul se adanceste.Ma scmiorcai de cateva ori,iar
saliva mi se amaraste.
« Ramai cu
mine... »
Pufnesc intr-un plans contemplar,carnal ,intr-unind in
el toate amintirile traite si visate.Totul m-a adus aici...
Plang pentru mine...plang pentru el...plang pentru
noi...plang pentru tot...
Nu eliberez nimic,doar las vazduhul sa demonstreze
insusi realitatea.Denot ceea ce nu am facut ,cu atata timp in urma.Vreau sa-i
fiu aproape...vreau sa-l vad...vreau sa-l simt.
In sirul gandurilor si racnetelor nenorocite,sarut
pamantul.Acel pamant ce ii mentine sicriul in pamant.Acel pamant ce mananca
corpul dragostei mele.Acel pamant ce a astupat mirosul lui imaterial.Acel
pamant ce i-a luat privirea de la mine...Acel pamant ce acum il stapaneste...
Pierd timpul si vremea de afara...Tip cuprinsa de
violenta suferintei.
Si uitandu-ma la cer,plang adancit. Totul se
contempleaza, fiecare amanunt moare...
Degete se infig pana la palme in galamozul creat de
ploaie.Cerul este raspicat repetat,lumina imi deschise pleoapele.Ma uit
derutata,si astept aceasta binecuvintare...Totul se rezuma la tunete cu
fulgere,scancesc dezamagita analizand din nou literele goale.
Ar fi trebuit sa fiu eu acolo !Eu trebuia sa fiu
alaturi,sa nu te las singur.Suntem unul pentru altul – totdeauna !
Ma asez,resemnata pe jos,nu ma linistesc catusi de
putin.Imi amintesc de pachetelul alb,iar cateva miscari ale mainilor pe blugi lasa
murdaria lipita de picioare.
Scot doza si o privesc indelung,tragand picioarele
flectate in genunchi atarn intre decizia de a ma droga sau nu.
Clipesc lin,cand genele elibereaza inca cateva
lacrimi.Spatele lipit de el,si mainile sprijinite de genunchi,rulez printre
degete praful alb impachetat.
Totul are un inceput...Totul are un sfarsit...Suntem
ceea ce suntem,chiar daca nu tot timpul tinem minte acest lucru.
Deschid pelicula,buricele degetelor preseaza praful
,si fiecare celula nervoasa ma impange sa o fac.Am pierdut lupta...Nu mai am ce
pierde...
Cu asta o trag spre nas,tot continutul aspirandu-l
violent.
Pielea nasului ma ustura,si gatul pare sa urle de
uscaciune.Ma apuca o tusa violenta,insa trag aer oricum in piept.Scutur capul
de cateva ori,accesele de tusa diminuandu-se.Apas cu degetele o
nara,inhalez,apoi pe alta si regulez situatia.Ameteala ma cuprinde aproape
imediat.Lasand fragilitatea corpului intr-u totul pe piatra,fata se ridica la
cer.
Buzunarul blugilor ma gadila, si nu trebuie sa ma uit
,stiu cine este.
Chicotesc satisfacuta,milioane de stelute acopera
ochii.Totul zboara,pare mult mai superior decat existenta.Cerul se lumineaza
pentru cateva clipe,urmat de vijelia furtunii.Placerea se adanci,ochii presati
inchisi ,ma fac sa zambesc extaziata.Cat mi-a fost dor de asta !
Linii de control si furii incontestabile.Lupte albe si
rosii intr-un moment ,iar dupa aceste scurte cortine ,apare el...Edward...
Fata mi se uda,picaturi propulsand pe fiecare
particica uscata.Vreau sa cred ca sunt lacrimi,dar in jurul meu picura totul si
ma rezum la ploaia torentiala.Apa curgea iar vantul acompania suierand.
Inserat de-a binelea,nu deschid ochii.Ii las cercetand
fata lui, fiecare sculptura, fiecare detaliu...Zambeste...si eu ma simt dupa
atata timp linistita.Asta e eliberare ?Daca da,atunci mai vreau cu
siguranta.
Adulmec ranile adanci ,incerc cu asta ,sa hranesc ceea
ce moare de foame.
Brusc momentul fieieric se inegreste.Coplesita de
frica,totul dispare.Se schimba fiecare amanunt ,cu durere.Durere fizica... si
casc ochii.
Inima vibreaza animalic in piept,iar pulsul vrea sa rupa
arterele.Capul zvacneste.Dau sa ma ridic,dar cad inapoi in sezut.Imi scutur
creierul,insa asta nu ma ajuta.Ametesc mai rau si incheieturile nu ma
asculta.Ma prabusesc toata la pamant...Ohh nu !Supra-doza...
« Samy...Ramaii...te
iubesc... »
Ultimul lucru ce-l aud,ce ar putea sa ma salveze,insa ma
cufund in negru,strapunsa de mii de tepe,lesin pe mormantul lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu