Capitolul II " Partiala dezicere " partea a 2- a

Tranti usa si ma lasa complet deceptionata.

Milioane de cirmustante si care ar fi fost sansa ca ele sa ma aduca anume aici? Una la cateva sute de miliarde. Ei bine, aceasta este viata mea.

Nici nu vreau sa ma uit la metalul negru,salt numai plapuma si-l acopar.

Nu vreau sa am vizitatori, ca asistenta de exemplu ,un pistol nu ar fi tocmai lucru cel mai obisnuit.

Usa se deschise, si ca prin minune apare o femeie imbracata in alb sclipind fericita.

-Buna ziua.Ma numesc Dolores,sunt asistenta D-voastra. Cum va simtiti?

-Mhm… bine… cred… nu stiu… Ciudata senzatie,cand nu stii singur ce sa spui.

-Medicul se va apropia curand. Tatal D-voastra v-a transmis ca va reveni maine.

Trebuia sa presupun ca Jack se va declara  tatal meu in fata personalului medical. Aprob si o las sa imi verifice monitoarele.

Tot privesc bandajele de la maini,nu am observat urmele de sange.

Femeia pare sa observe,privirea mea intrebatoare.

-Ranile sunt adanci,insa nu e nimic grav.

Incuviintez scurt, iar totul decurge in modul obisnuit asistentei.

-N-aveti dureri?

-Nu.

Ferm convinsa ca Jack nu va veni maine,vreau sa plec de aici.Decizia imi apartine,oricum ar fi seful stie mult prea bine ca nu voi lasa firma.

Sunt un nimeni fara ea , este o parte din mine ,la drept vorbind cea mai mare parte este alcatuita din omor.

Insa prin faptul ca mi-a acordat sansa deciziei , m-a facut sa ma simt catusi de putin libera .

Am fost atata timp controlata , in prezent el fiind singurul care ma cunoaste cat de cat.

-Cand voi putea sa plec? Zambesc calculat spre ea.

O femeie blonda,putin scunda. Niste ochi albastri blanzi. Nu pot decat sa ma incomodez ne-familiar.

-Asta va va spune medicul,insa cred ca peste cateva zile veti putea merge acasa.

Cateva zile,pot sa insemne si o saptamana.

-Cand va veni medicul?

Vreau acasa doamna!

-In scurt timp,e in operatie.

Restul zilei trec pe ne-observate , am facut totul mult mai usor si singurele lucruri la care m-am gandit au fost discutiile mele cu Jack inainte de acest incident.

A fost mereu bun cu mine ,indeosebi dupa ceea ce s-a intamplat, aerul sau paternesc s-a rasfrint adulmecator pe umerii mei.

Pare atat de marunt totul ,insa e imens de mult.

Nimanui nu-i pasa de tine , pentru ca aceasta e alta lume.

E cu totul un alt univers. Jack a facut ceea ce nici un presedinte de acest gen de organizatie nu avea sa faca.

Sa fi fost altcineva, avea sa zac moarta la fundul unui rau.

Sau si mai rau ,trimisa in pachet dusmanilor mei .

Ii sunt de nenumarate ori datoare ,acum proiectand fiecare detaliu ce fusese un impuls al momentului.

Nu sunt buna de nimic in asa stare .Are dreptate!

Atata timp cat vreau razbunare , trebuie sa revin la ceea ce am fost .

La ceea ce Edward a lipit din mine. Trebuie sa gandesc totul la rece ,smiorcaielile nu fac decat sa-mi iroseasca energie.Cu desavarsire cel ce  la omorat pe Ed , stie toate nuantele lumii mele ,astfel nu pot sa explic atunci cand a aparut si Jack in apartament,nu am putut gasi nici un detalii privitor la asasin .

Chiar si glontele fusese scos cu atata maiestrie ca ramasese numai urme microscopice.

Toti cunoscutii si legaturile in politie ale sefului nu au dat roade. Esuand lamental ,am ramas ascunsi in tunelul intunecat ce pare a fi fara speranta.

Am de gand sa repar acest lucru. Insa asta dupa ce voi iesi din locul asta.

***

-Sa te ajut?

Dau ochii peste cap,ziua se prevestea nu atat de dadacita ,insa uite-l pe Smith cum este cat pe ce sa ma duca in brate.

-Ma descurc Danton ,nu sunt invalida. Chicotesc amuzata.

Imi revin incetul cu incetul . Si cu fiecare zi tot mai mult m-am axat pe gandirea la rece.

Jack nu m-a mai vizitat urmatoarele patru zile cat am mai fost internata ,si nu-l invinuiesc.

Insa n-am reusit sa-mi ies din minti,pentru ca in locul lui a fost Smith.

Geniul calculatoarelor , a adus cu el numeroase mancatoare de timp.Asa ca m-am invatat sa joc Call of Duty ,si Dota. Pare banal insa spre sfarsit chiar il puteam bate.

-Nu e atat de rau, nu? Ma fac comoda pe scaunul pasagerului,si-i pot vedea obrajii rosind putin.

Danton nu este genul de tip pentru care te-ai putea topi numai uitandu-te,dar este cu adevarat atragator dupa ce il cunosti mai bine.

Desi il cunosc ,pentru mine nu este decat un gamer scapat de sub control. Adora programarile, asa ca Jack i-a dat frau liber antilopei pe campul de papadii.

M-as simti si eu la fel ,daca as putea tine in mana capul celui ce l-a omorat pe Ed. Chiar daca acum pare drum lung,voi ajunge si la acest etap,si atunci cand o voi face ,jur pe insusi Dumnezeu ca voi savura fiecare clipa.

-Bine-inteles ca nu. Mhm Jack ti-a mai zis ceva?

As fi sperat sa-i fi zis ,astfel puteam mai usor sa-mi pregatesc discursul “Imi pare rau”.

Masina o lua in fluxul de masini nu atat de abundent la ora asta.

-Nu l-am mai vazut de joi. Vorbeste mai mult cu Costea.

Privesc absent parbrizul si pietonii ce trec pe zebra. Costea , am si uitat de el.

-Lucreaza acum  cu Costea? Impreunez degetele in poale ,iar ochii fug la propriu pe asfaltul din fata.

-Dupa stii tu…cele intamplate din iulie… Costea a preluat pentru cateva saptamaini treburile Organizatiei ,pentru ca Jack s-a ocupat de inmormantari si de ultimele detalii privind investigarea legala a cazului.

-Dar nu a dat roade… Soptesc.

-Da ,si astfel a revenit ,iar dupa asta Costea i-a preluat locul lui Edward.

Nu sunt necajita pentru asta ,sunt doar dezgustata de mine insami.

Fara sa mai zica ceva Danton,stiu prea bine ca incearca sa fie precaut.In timp ce eu imi ieseam din minti,Jack facea ceea ce ar fi trebuit eu sa fac.

Tacem ,si salonul masinii ramaine cuprins numai de rotile ce inainteaza spre depozitul nostru.

-Ceva comenzi noi?

- Ca deobicei …

Si gata… gura lui Smith a luat foc. Nu l-am oprit nici pentru un minut,pentru ca astfel astupa golul ce il detin.

Urasc tacerea ,insufla nesiguranta.

Am avut ocazia sa aflu lucruri despre care nici nu banuiam.Asa ca  doar dau din cap,si zambesc lasandu-l sa continue.

Cand ajungem in lotul de pamant cu drum pietruit ,ma tensionez.

Nu mai este mult si voi avea “minunata” sansa sa-i vad pe toti cei care i-am ignorat de luni bune.

Smith opreste motorul, si ma apuca de antebrat cu mana.

Ma sustinu simbolic,zambind incurajator.

-La toti le-a fost dor de tine.O sa fie bine.

Zambesc scurt ,si ma infior cand ii vad iesind pe rand. Par sa ma caute cu privirea.

N-am fost in viata mea mai infricosata de reflectoare ,ca acum.

Nu numai ca sesizez ce fac,dar trebuie sa si vorbesc cu Jack in privinta omorului.

Danton iesi,si deschizind usa din spate,scotoci pe rand toate lucrurile care le-a adus la spital pentru mine.Si cand spun „lucrurile” ,inseamna un plural enorm.

Vreau sa rad numai cum il vad chinuindu-se,dar ma retine privirea de ochi curiosi.

Nu suntem politicosi , nu imbratisam in gest de sustinere. Lucru cel mai inspaimantator, este acela ,ca voi iesi si urmele de ura pe fetele lor se va accentua.

-Iesi! Ma batjocori Smith in timp ce termina totul de scos.

Facu pasi inainte,scoase cheile  si ma mai privi o data.

-Daca nu iesi,inconjor masina si te iau pe sus, si primul lucru care-l vor vedea cei ce te asteapta va fi fundul.Nu ca nu ai avea ce demonstra insa…

Il opreste risetul meu accentuat. N-am mai ras de saptamaini bune.

Zgomotul glasului meu ma relaxeaza ,si acest surprinzator barbat imi zambeste ca raspuns.

Totul apare in nuanta mai stralucita ,uimitor cum cateva cuvinte au trezit in mine atata calmitate.

Apuc maneta usii,si o deschid convinsa.Picioarele aluneca pe pietre,iar balerinii se simt bine tapetanduse cu pamantul.

Briza de vant caldut,adulmeca buclele parului meu castaniu.Ochii familiarizati cu lumina,stralucesc la chipurile cunoscute.

Ma crispez cand usa se inchide ,iar eu raman in intreaga mea postura expusa.

Vreau sa ma misc inainte ,dar raman stanca locului.

Astept ceea ce e mai rau, stiu ca o sa fie rau , altfel nu are cum sa fie.

Il urmez pe Danton dupa ce imi face din cap.

Pasi micuti , si este nevoie sa numar pasii pentru a nu incurca dreptul cu stangul.

Lipita de cineva ,descleiata de mine insami , si acum vreau sa ma reconstruiesc la loc, aproape ca am si uitat de jena ce se contempleaza greselilor.

Cativa metri ma despart de colegii mei , de cei pe care ii stiu de la 13 ani . De cei pe care i-am tradat , injosit … umi…. Puff…

Zgomote entuziasmate si rasete ma inconjoara. Am nevoie de cateva secunde sa asimilez ce se intampla.

Eram in fata masinii , apoi urmandu-l pe Danton ,am fost navalita de cei de care ma temeam.

Sunt atat de socata de reactia lor , imbratisata si felicitata ca sunt bine.

Le zambesc si traiesc clipa cu ei alaturi .Acest moment in care totul capata un sens. Fiecare ghinion ti se pare o molecula iar tu esti o galaxie ce conduce Universul.

Privesc in jur si multumesc tuturor. Ii vad fata multumita a lui Smith,si susotind spre el  ii Multumesc in tacere.Imi raspunde calduros printr-un zambet atat de familiar.

In acest moment … jur… sunt o parte din vesnicie!