Capitolul II "Partiala dezicere" prima parte

-Ce vreti sa spuneti Domnule Doctor ?

-Pacienta s-a supradozat cu Cobret.

-Prima data aud de asa ceva ?E drog macar ?

-Domnule mhm...

-Jack Donner.

-Domnule Donner,da Cobret este un drog, derivat al heroinei daca sa fiu mai exact,relativ nou.Mi se pare ca doza a depasit norma tripla.

-Vi se pare ?

-Va rog nu strigati.

-Cum puteti sa vorbiti ca vi se pare ?Am gasit-o fara puls si fara respiratie !Asta e un « mi se pare » ?!

-Va inteleg preocuparea.

-Pe dracu !

-Va rog linistiti-va,sunteti intr-un spital,avem pacienti gravi aici.

-E de doua zile in reanimare...

-Totul o sa fie bine,e in afara pericolului acum.Va rog sa fiti rabdator.

-Rabdator ?!

-Calmati-va va rog. Efectul acestui narcotic este diferit de celelalte,si e mai concentrat.Am efectuat numeroase perfuzii,in fiecare seara si dimineata se efectuaza analizele.Acum sangele e dezintoxicat,organismul are nevoie de odihna,acest preparat l-a indus in soc.Trebuie doar sa asteptam si totul va fi bine...Domnule Donner am nevoie de cateva semnaturi aici.

-Da da...Desigur...Multumesc doctore.

-Totul va fi bine,asistenta va fi in hol,daca ceva chemati-o.Ar trebui sa va odihniti.

-Nu,sunt ok.Multumesc.

-Ne vedem dimineata.

Nu inteleg ce am auzit.Nu vad nimic,si gatul imi e uscat.

Totul vrea sa se miste,am nevoia disperata de a da din maini.Capul nu reactioneaza,iar comandele spre incheieturi esuaza.Sunt practic imobilizata pe ceva tare.

Ma conectez la zgomotele difuze,urechile imi tiuie.Ma crispez,dar corpul nu se misca nici un milimetru.

Vreau sa strig,am nevoie de ajutor.Ce e cu mine ?Unde sunt ?Am murit ?

« Multumesc doctore . ».Doctore ? Sunt in spital ?Cand,cum ?Cum am ajuns aici ?

Coardele vocale ma gadila,epiteliul imi e mult prea rigid.Ce se intimpla cu mine ?De ce nu ma pot misca ?

-Stiu.Nu am ce face !Medicul zice sa astept.De doua zile nenorocite zice sa tot astept.

Vocea familiara ma aduce fulgerator la lumina.Ascult incerta,si ma caut scoasa de acolo.

-Androvsky ? Ce-a vrut ?Ahh !I-ai zis sa astepte ?Nu am ce face !La dracu Smith !Ti-am spus sa nu vorbesti cu el !Uff !

Androvsky ? Nu inteleg absolut nimic din ceea ce aud,iar vocea barbatului se transforma iar intr-un ecou.Ma pierd,ma stapaneste o senzatie de cadere,iar sufletul mi se panica lamental.Nu !!

-Uite ce facem !Redirectioneaza apelul iar comanda legata de Eli....

Totul se taie brusc.Eu urlu de-a binelea disperata,am auzit ceva si constiinta mea pare sa o ia la fuga.Nuu !!

Ma pierd complet si lesin.

-A fost medicul azi la ea?

-Nu domnule.

Aceste replici ma tarasc afara.Urletele continua,si insinuarea de paralizare la fel.Sunt complet inutila,insa aud ceva ,deja e bine.

-Si cand o sa fie ?!

-Totul va fi bine Domnule Donner !

-Terminati cu porcariile astea !De-o saptamana ma frecati cu binisorul.Unde e ratatul ala de medic ?

O saptamana ?Ce o saptamana ? Starea mea de confuzie nu ma lamureste deloc.

-Domnule nu puteti sa intrati acolo,e la operatie.

-Vi se pare ca-mi pasa ?!

Vocile se indeparteaza ,panica ma cuprinde.

Nu !Nu !Nu ! Nu pot sa pierd cunostinta iar.Pot sa ma retin,pot sa stau la suprafata.Ahh !

Ce caut aici ? Nu-mi aduc aminte nimic,si intunericul asta nu ma ajuta.

Ochii par lipiti,raspunsuri nervoase nu rezulta dupa ce incerc sa misc macar ceva in mine.

Ahh !Ce-i cu mine ! Isterie si ne-stiinta cufundata in nu stiu ce bezna,vreau sa inteleg ce se petrece.

Am nevoie de evenimente.Din ceea ce am auzit,sunt intr-un spital.Cum am ajuns aici ?Ma crispez cand vreau sa inghit,gatul imi e si mai uscat.

Derulez tot ce am auzit,insa imi este foarte greu sa-mi amintesc macar cateva replici.Creierul e deconectat.De ce aud atunci ?Stop,acum nu aud decat linistea.Ma copleseste greata,iar narile se infiltreaza cu miros de terci.Uhh ! Ce gretos !Stop !Eu pot simti asta ?!Pot mirosi ? Daa !

Amintesteti Lisa,aduti aminte cum ai ajuns aici.Ce-i zicea Jack medicului ? « Supradoza de Corbet »Corbet ? Asa numea medicul ?Ce e asta ? « E drog macar ? » Asa ziceam si eu,prima data aud asa denumire. « Da e un drog domnule Donner ». Stiu ce a fost !

Eu ,jos,in ploaie, la mormantul lui Edward ,m-am supra-dozat.O doamne !

Sunt internata in spital dupa o supra-dozare.Cat de grav e totul ?

-Mi-ati spus asta de o saptamana !

De o saptamana sunt aici ?O saptamana fara sa ma trezesc.Trebuie sa fi fost in stare grava.Sau,si acum sunt...

-Nu dau doi bani pe faptul ca sunteti in operatie !Va dau in judecata !Asta intelegeti ?!

Dupa cum urla Jack la Medic,chiar sunt in stare grava.Ma coplesesc sentimente de vinovatie.N-am fost mereu atat de apropiata de seful meu,dar acum cand rastoarna firul numai ca sa urle la doctorul meu,ma face sa ma simt si mai vinovata de ce am facut.

Vreau sa plang,si ascultand insuflarile nervoase ale lui Jack,intr-un moment oarecare,ma simt nu atat de singura pe cat credeam.Oricat ar parea de absurd,acest om m-a salvat.M-a salvat nu numai de pericole ci si de mine insumi.Mi-a dat ceea, ce nici patria nu mi-a dat.Ii datorez tot ce am.

-Jack... Glasul soptit,frange gatul meu uscat.

Vorbesc ?Eu vorbesc ? Ma incord si dau sa-mi misc degetul,presiunea cearsafului preseaza amprentele mele. Vreau sa zambesc satisfacuta,corpul imi apartine din nou.

-Stati putin. Elisabeth ?

Nu stiu de ce sunt mai bucuroasa,ca sunt in sfarsit stapana pe mine,sau de faptul ca pot vorbi.Gatul ma ustura groaznic,iar ochii percep lumina.Ma incrunt ,ochii vazand stelute colorate.

-Apa... Ma misc putin pe obiectul dur de sub mine,trebuie sa fie pat.Ce inconfortabil e.

-Ma auzi ? V-am spus sa asteptati. Nu inteleg cu cine vorbeste,cu mine sau cu cel de la telefon.

-Apa... Ragusita,cersesc lichidul ce mi-ar potoli setea.

-Si-a revenit ! Jack sari la propriu,si o simt pentru ca face un briz rece.

Cu greu deschid ochii,o oboseala indescriptibila se depoziteaza pe pleoape.

-Esti bine ?Ma auzi ?

-Da...Apa...

-Ohh ma scuzi..Acum...

Il pot vedea,si ma bucur nespus de mult.Paharul cu apa,se apropie de buzele mele.

Le deschid,si totul prinde viata.Imi satisfac nevoia nebuna de apa,iar creierul pare sa-si aminteasca ca poate sa doara.

Ma incrunt,sunt ametita.Persista acea stare de agonie,care m-a adus aici.

Mai sunt inca drogata oare ?

-Cum te simti ? Sparge linistea Jack.

-Nu chiar. Sunt sincera,nu are rost sa ma prefac,cand deja vede totul.

Cercetez tot ce am in jur.Un salon obisnuit,fara flori cum arata in filme.

Cateva camasi pe scaunul de langa perete,iar noptiera este acoperita de un sacou negru.Ma opresc indelung la barbatul ce mi-a salvat viata.

Fata obosita,ca de-obicei de altfel.Insa ceva este diferit,cearcanele de sub ochi sunt aproape de un violet inchis.Par ravasit,camasa descheiata neglijent,si pantalonii la dunga putin botiti.

Arata oricum bine.

Mainile afundate in buzunare,si capul axat pe mine,privirea sa nu face decat sa caute replici cat mai « dulci » -amare.Vrea sa zica ceva,sunt sigura,insa faptul starii in care ma aflu,i-l face sa filtreze mult din cuvintele ce ii navalesc ratiunea.

-Ce-a fost in capul tau ? E surprinzator de calm,desi stiu cat ii ia sa para asa.

-Nu stiu... Vreau sa ma foiesc,insa totul ma doare.Nu-mi pot inclesta pumnii,vad numai bandaj alb la incheieturi.

-Ai facut-o special ?

-Ce ?

N-am vrut sa ma sinucid.Adica...asa cred... Am crezut ca o sa tin o doza,desi Chaz pomenise ceva de drog mai puternic.N-am crezut ca va fi atat de...

-De ce vrei sa mori ?

Deschid gura sa raspund,calmul lui Jack insa se risipeste,si acum emana nervozitate holerica.

-Nu am...

-Asta vrei tu defapt ?

-Nu...

-Despre ce fel de razbunare mai vorbesti,daca tot ce faci este fie sa-ti tai venele,fie sa te droghezi ca o mitocana ?

Mana sa imi apuca articulatia mainii,si apasa violent cu degetele pe taieturile cicatrizate.

-Vrei sa te ajut sa o faci ? Tu asta vrei ?

Lacrimile se îngrămădesc pe la colțuri, iar urletele acestui furios bărbat, emană fiecare greșeală,fiecare minut de regret si tulburare.

Privesc detronata , rușinată de pribegia sortii mele si vreau sa zic ca totul are un argument puternic , dar el nu este . Tot ce am facut nu are sens ,nici chiar eu nu pot sa vad acel scop. Oare acest intuneric are un nume? Oare acesta e numele meu?

-Jack eu… Sclifosesc necajita.

Ma scmiorcai,si cu dosul bandajului, neglijent ,sterg urma rusinii mele.

-Pot s-o fac! Pot la dracu!

Clipeste furios de-a binelea,indecis in miscari,se flenduri in laturi.

Mentinerea situatiei se revarsa in incapere,in timp ce el isi apuca sacoul si-l da jos de pe noptiera.

Astept sa plece,insa face ceea ce nu credeam ca va face vreodata.

Cu pasi giganti, trase jaluzele salonului,si acoperi camera complet.

Clipesc derutata cand apuca pistolul HFC si mi-l intinde.

-Hai prinde curaj… Ma indemana sarcastic.

Nu vad nimic decat o manie paterna din partea lui. Nu pot sa cred cat la afectat acest lucru.

Dau din cap negativ,si nu-mi misc nici un centimetru mainile spre el.

-Fa-o! Se oțărî impulsiv.

Scutur capul repetat si ma sperii de aceasta scena. N-am crezut niciodata ca Jack va face asa ceva . Defapt n-am crezut niciodata ca voi fi la pas de moarte din cauza proprie . Nici un client , nici un dusman nu a reusit sa ma distruga in asa hal cum am facut-o eu.

-Fa-o! Cu spectatori nu e atat de vesel?

-Jack eu…

-Ce Jack? Ce Jack? Pornirile nervoase s-au accentuat acut.

Ma sperii de-a binelea. Nu de aceasta arma care acum mi-o centreaza la frunte, ci de seriozitatea cu care o zice.

Are dreptate intr-u totul ,inchid ochii si ma las dusa de situatie.

Daca ar fi asta un sfarsit il primesc bucuroasa.

-Nu! Ma zbuciuma nevoia acestui cuvant.

Automat am deschis ochii ,iar el pare sa ma omoare numai cu pupilele.

-Uitate la mine! La mine sa te uiti !

Respiratia-i ingreuiata se auzi minute bune in salon. N-am scos o vorba ,ramasa neclintita si neglijand durerea trupului ca efect post-drog,mi-am centrat fiecare celula pe teava pistolul,iar ochii de dupa el par a fi mai limpezi acum.

Nu vreau sa spun nimic , nici nu este nevoie .Mi-am facut-o cu mana mea , daca va decide sa ma termine aici,este liber sa o faca,iar eu o sa-i respect dorinta si o sa-l privesc drept in ochi.

Inca cateva minute risipite , acest Jack care il vad acum ,in postura de asasin ,nu am avut ocazia sa-l mai analizez vreodata.

Se intinde intr-un final ,arma ingreuna salteaua pe care sunt semi-asezata. Am asteptat nu stiu ce…

-Sunt gata. Fa ce vrei de acum in colo.

Tranti usa si ma lasa complet deceptionata.